Primul meu jurnal online pe un CMS

Dii, căluţ!

Uneori mai ”văd” cai verzi… e ceva similar cu un brain-storming. Iar toate astea mi se trag de la nişte lucruri pe care le citesc şi îmi dau seama de cît adevăr există. Undeva, acolo sus! Să scriu despre ucigaşii de cai verzi? Ce rost are? Le-aş da şi mai multă energie! Să scriu despre ce ar fi bine să fie făcut şi (sau) să dau sfaturi? De unde ştiu ce e bine sau e rău? Asta e una, pe de altă parte mă simt că aş trăi mereu într-un viitor incert. Ori alegerea mea este alta. Atîta timp cît mai am un pic de suflare scriu, citesc, gîndesc. Am ales o altă cale! De cînd am apucat pe calea asta am înţeles tare multe… cum că criza asta e cruntă atunci cînd te laşi cuprins de frici. Am înţeles că cei care se lasă cuprinşi de frici sunt oameni ca toţi oamenii… şi ocupă locul altor oameni. Am înţeles că toate au un rost şi că tot ce se întîmplă în viaţa asta e că… trebuie să înveţi. Mereu. Întotdeauna e loc de mai bine în viaţa oricui. Am înţeles că alchimiştii căutau o formulă simplă, cu care să se poată face orice care valorează. Şi e atît de simplă formula asta… încît văd iar cai verzi! Singura condiţie e să te cunoşti bine pe tine însuţi.

Totul a început de la nişte întrebări simple! Ce ştiu să fac şi ce-am făcut ca să-mi cîştig existenţa, de exemplu. La început m-am înfuriat… pentru am trăit ani de zile cu iluzia că absolvirea unei facultăţi îţi asigură ”un loc călduţ”. Cred că singurul lucru pe care mi-ar fi folosit e dezvoltarea unei metode de învăţare rapidă a unor lucruri absolut fără folos după absolvirea ei. Deci… singurii care s-ar fi ales cu ceva e cei care încasează taxele de şcolarizare. Să revin la formulă! Ce e talentul? La ce mă pricep cel mai bine? La ce te pricepi tu? Ce îmi place sau ce îţi place să faci? Uneori mai uit şi de mine cînd mă apuc să fac ceva. Doar acele lucruri mi-au dat puterea să merg mai departe. Am înţeles multe în ultimul timp. Că există mari diferenţe între lucruri şi cuvinte. Că una e să ai talent şi alta e să ai abilităţi într-un domeniu. Că m-am aflat ani de zile într-o ceaţă deasă! Cu talentele te naşti pur şi simplu! Iar dacă le laşi baltă se atrofiază… sau, şi mai grav, că se folosesc alţii de ele. Am descoperit că există şi o altfel de comunicare: telepatia. Iar toţi oamenii care au simţ artistic comunică între ei. Găsesc lucruri scrise la care mă gîndisem cu cîtva timp în urmă. Am scris suficient despre ”talent” Următorul element e ”studiul”. Cît timp te-ai ocupat de tine şi talentele tale? Cît timp te-ai ocupat de a învăţa o meserie ca să-ţi cîştigi existenţa? Apoi ”focalizarea”! Cînd te concentrezi şi în ce condiţii? Cît ”timp” îţi ia să faci nişte lucruri care îţi fac plăcere sau cît timp îţi ia să faci nişte chestii doar pentru că trebuie? Unde faci nişte lucruri care îţi plac şi unde faci cele care trebe? Mă refer la un ”loc”! Şi ce faci cu ele? Pe ce le schimbi?

Întrebări… care de multe ori mi-au scăpat din vedere. Aşa am uitat multe, groaznic de multe! Aşa că am înţeles că singurele succese din viaţă le-am obţinut cînd mi-am folosit talentele native, după ce am învăţat de una singură, că am reuşit să mă concentrez doar cînd aveam un ţel, într-un timp relativ scurt, într-un loc care are costuri mici materiale. Undeva am greşit… m-am concentrat la probleme străine de mine. Aşa am înţeles că răsplata cuvenită mie pentru găsirea soluţiilor a intrat în alte conturi. Cerinţa de pe piaţă a făcut să creez nişte locuri de muncă. Acele locuri au fost ocupate de alţii după plecarea mea… unele s-au desfiinţat. Acum mă aflu din nou într-o situaţie relativ asemănătoare. Sunt pusă să formez oameni mda… am talentul ăsta. Pardon, şi ăsta.

Talent, Studiu, Acţiune Focalizată, Timp, Loc, Conversia, Trafic. De toate astea m-am folosit în afara ţării mele natale. E dureros… dar asta e! Am înregistrat succese doar în afara graniţelor, indiferent dacă erau doar virtuale.

Am rămas restantă la o cerere. La Cineva! Îmi doresc să lucrez de acasă cu omul de lîngă mine. Îmi doresc să-mi cresc copii de acasă, împreună cu cel ales. Îmi doresc o societate în care să domine bunul simţ, unde talentele să fie recunoscute şi răsplătite, unde cei care conduc să-şi cîştige existenţa făcînd şi altceva decît să semneze nişte acte. Îmi doresc ca oamenii să înţeleagă că compasiunea e cu totul altceva decît mila. Îmi doresc să dispară graniţele de orice fel. E loc destul sub soare pentru toată lumea! Am înţeles că sub forma unui dezastru aparent se ascunde o şansă deghizată în straie largi. Îmi doresc ca fericirea să fie o stare permanentă, indiferent de unde m-aş afla. Atît… deocamdată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: