Primul meu jurnal online pe un CMS

Mercury thought

”You use money, you loose money!

Am trecut de faza cu ”vanity, my favorite sin”. Dacă aş fi purtat haine de popă, aş fi putut înţelege de ce a trebuit să aud aşa ceva. Şi multe altele!

Mi-am adus aminte de una din cunoştinţele de aici. O româncă măritată cu un grec. Uneori mai venea la mine să-şi spună oful. ”E şocant să te trezeşti într-o dimineaţă cu cineva în pat. Te uiţi la el şi te întrebi: cine e omul ăsta? Şi pe măsură ce te trezeşti, realizezi că omul de lîngă tine e cel pe care l-ai ales… cîndva. Pentru că atunci cînd ai făcut-o, ai crezut că e singura soluţie. Cauţi să scapi şi-ţi dai seama că eşti prins într-o capcană. Ai intrat singur în ea… acum e şi altcineva cu tine. Care e nevinovat! Ce-am gîndit cînd am plecat de-acasă? ” A rămas cu ochii în gol cunoştinţa mea…I-am cunoscut familia pe care şi-a făcut-o. Şi fetiţa. Un copil ca toţi copii, isteţ şi zglobiu. Avea un obicei îngeraşul ăsta… din cînd în cînd venea şi cerea: ”dă-mi 5 euro, vreau să-mi iau ceva!”. Prima oară am rămas mirată… apoi am înţeles. Că uneori e mai bine să tac! Sufletele oamenilor sunt ca nişte flori, tare delicate. Iar adevărul îl ştie fiecare pentru el! Îl ascunde adînc, adînc de tot… aşa crede că rămîne surd la gîndul ăsta. El poate să dea în el că poate! Dar copii? De ei poţi ascunde ceva? Ei fac exact lucrurile la care te-ai gîndit! Am tăcut atunci. Eu însumi mă aflam într-o dilemă asemănătoare. Atunci cînd priveşti doar partea materială îţi scapă multe lucruri din vedere…

E doar una dintre amintirile mele din viaţa asta. Am ales scrisul pentru că mi se potriveşte. Un preot e legat de cele auzite prin secretul confesiunii… eu sunt un om obişnuit. Care scrie… ce gîndeşte.

Mi-a plăcut mult cugetarea lui Renee Descartes: ”Dacă Dumnezeu nu există iar eu nu cred, nu e nimic; dacă Dumnezeu nu există iar eu cred, sunt cel mult un visător; dar dacă Dumnezeu există şi eu nu cred, atunci sunt pierdut definitiv.”

Eu cred. Atît.

Anunțuri

Comments on: "Mercury thought" (2)

  1. Subiectul tratat, din nefericire, se încadrează la „foarte frecvente”. Aveam la un moment dat treabă la judecătoria din oraş cu un judecător. O comandă de felicitări. Cum omul era undeva într-un birou la etaj, poliţistul cu care m-am „conversat”, mi-a spus să aştept că vine în câteva minute. Cum eu am oroare de „stat de foaie verde”, mi-am zis să văd „ce-i aia judecătorie”. Iată…
    Procese în luna curentă: 3240;
    Din care divorţuri: 2850.

    Concluzie?
    Din totalul proceselor, 88% sunt divorţuri…
    Asta, arată cât de bine ne cunoaştem pe noi înşine şi
    cât ne preocupă succesul nostru în viaţă, în general…

    • Aşa cum am şi specificat în blog, pe vremea aia eram eu însumi într-o problemă oarecum asemănătoare. Iar ca să uit de problemă munceam ca un robot şi în timpul liber citeam pe net. A trecut ceva timp de atunci… şi multe s-au schimbat între timp. Simt şi scriu… ştiu că, undeva, cine are ochi de văzut, vede. Şi cine vrea să ştie mai multe, întreabă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: