Primul meu jurnal online pe un CMS

Dioptrii

Pe la şapte ani m-am dus la şcoală. Acolo, pe parcursul primului an, am învăţat multe! Am învăţat şi cum să te joci cu liniuţe, bastonaje şi cercuri şi… cum se fac diferenţele. Doamna era o tovarășă! Mai avea câţiva ani pînă la pensie. Ori, eu, fiind mică, am crezut-o. În sfânta mea inocenţă de copil, am crezut că notările se fac după ce fac copii, după meritul lor. M-am înşelat! Notările se făceau după ce meserii aveau părinţii. Punct. Părinţii erau cei care primeau note, cele mai mari aparţineau absolvenţilor de facultăţi. Noi, obișnuiții, eram de umplutură. Carne de tun, care va să zică. Am înţeles şi am tăcut. Singura mea reacţie a fost plânsul. Îmi ţineam caietele cu note medii în mâini şi plângeam… asta e! Ţin minte că a chemat-o pe mama la şcoală şi a vorbit cu ea. Urmarea? Mama mea a mai venit la mine la şcoală doar la primară… Ca urmare, pe la opt ani ani început să am dureri de cap. M-au dus la oftalmolog. Nenea ăla mi-a dat rapid diagnosticul: astigmatism miopic la ochiul stâng. Cum era imposibil să port monoclu, mi-au dat o pereche de ochelari. După ochiul stâng s-a luat şi dreptul, aşa că pe la generală făceam parte din categoria miopilor, cu dioptrii destul de mari. Am purtat ”ochelarii” mulţi ani. Pe la maturitate mi-am dat seama care e diferenţa dintre şiretenie şi inteligenţă. Unii oameni mor fără să ştie, poate e mai bine pentru ei. Dacă ar fi avut timp cei din familie să înţeleagă adevăratul motiv pentru care mi-am pus ochelari, situaţia ar fi fost alta. Dacă şi cu parcă!

Toate trec pe lumea asta! Iar timpul trecut, tot trecut rămîne! Din el mi-am tras învăţăturile de rigoare. Care sunt ele? Iată una dintre ele: cei mai buni părinţi sunt cei care ”s-au crescut singuri”. Născută stângace, am învăţat să-mi folosesc ambele mîini. Şi gândesc ”pe dos” în multe privinţe. Acolo unde ar trebui să fiu raţională pun suflet iar acolo unde e nevoie de suflet, pun şi mai mult. Zâmbesc cînd scriu toate astea… ”căci celui care are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua şi ceea ce are.”

Primite încă de la naştere, talentele native trec de cele mai multe ori neobservate de către cei din jur. Sunt prea ocupaţi cu propriile lor probleme ca să mai aibă timp şi de altceva. Deci, am primit la naştere încă un dar pe lîngă cele date de undeva de sus: o pereche de ochelari.

Anunțuri

Comments on: "Dioptrii" (8)

  1. m-a impresionat. Mult. Și ce am citit acum e un nou argument ca să scriu o postare utopică despre școala MEA, cum mi-au sugerat alții.
    Gând bun 🙂

    • Sunt o mare cititoare de SF, deci am un mare semn de întrebare în ce priveşte termenul ”utopic”. Pentru că am citit despre metoda Waldorf, cred că e un start destul de bun pentru un mod de educaţie. Din ce motive afirm asta? Simplu… educă mai mult partea artistică a creierului uman… e incompletă. Mi-ar trebui mult timp să fac o documentare mai amănunţită. În primul rînd, educaţia se face încă din primii ani de viaţă. O comparaţie destul de bizară dar reală! Oamenii se aseamănă mult de tot cu componentele unui calculator.
      Cu cîţiva ani în urmă am tras o concluzie doar în gînd. Oamenii viitorului sunt şi îngeri şi oameni de afaceri. La aceiaşi concluzie a ajuns şi partenerul meu de viaţă… Aceiaşi idee am citit-o şi în Lazarev.
      E destul de greu să faci o şcoală… mie mi-au trebuit mulţi ani să mă educ. Pentru că asta sunt, o autodidactă. Şi încă mai am tare multe de învăţat, din moment ce mai sunt încă în viaţă…

      • 🙂
        Utopic pentru că o voi apropia de școala perfectă. (evident în viziune personală) bazată pe câteva experiențe de viață ale mele sau ale altora.
        educația nu se termină niciodată. decât dacă vrei să se termine. din păcate sau din fericire, circumstanțele în care am pășit într-o etapă sau alta, au dus la ceea ce pretind eu a fi un om educat. Nu știu dacă bine sau rău, asta ca un fel de răspuns la un test. Se dă la final.
        .-)

      • A face o şcoală înseamnă ca tu să fii propriul tău elev. Deci să-i înveţi pe alţii ceea ce trebuie să ştii cel mai bine. Curioşi sunt mulţi,iar prezenţa lor la examene este un test, întradevăr.

  2. […] Pe la şapte ani m-am dus la şcoală. Acolo, pe parcursul primului an, am învăţat multe! Am învăţat şi cum să te joci cu liniuţe, bastonaje şi cercuri şi… cum se fac diferenţele. Doamna era o doamnă! Mai avea cîţiva ani pînă la pensie. Ori, io, fiind mică, am crezut-o. În sfînta mea inocenţă de copil, am crezut că notările se fac după ce fac copii. M-am înşelat! Notările se făceau după ce meserii aveau părinţii. Punct. Părinţii erau cei care prim … Read More […]

  3. C.Anca Rus said:

    Stai linistita,si eu port ochelari de la 14 ani…esti prea profunda pentru mine…se vede ca ai citit mult,eu nu prea…

    • Îţi trimit cărţi cîte vrei!!!! Intră pe situl Scribd şi tastează cuvinte despre ce te pasionează. Sau pe nea Gogu’ (Google, carevasăzică). Fă-ţi timp şi pentru tine… dădeam la mătură şi făceam lucruri care ţin de domeniul bolnavilor psihici. Ca de exemplu: recitam din Eminescu sau Topârceanu, dansam vals sau tango, rezolvam mental ecuaţii matematice, etc. Au fost singurele lucruri care m-au menţinut pe linia de plutire. Cel puţin o perioadă, pînă am găsit şi rezolvarea problemelor pe care le aveam atunci. Am făcut o perioadă doar ce mi-a făcut plăcere! Tu ce faci? Cine poate ştii mai bine decît tine ce îţi face plăcere?

    • Pe unul dintre autorii mei favoriţi (R. Bach) cineva l-a întrebat de unde ştie atît de multe… răspunsul a fost simplu: i s-a dat să citească o carte. Acum e rîndul meu să fac această afirmaţie! Şerban mi-a dat să citesc mult mai mult decît o carte. pe lîngă informaţiile aflate în ele, se mai adaugă şi experienţa de viaţă. Doar aşa poţi aprecia şi ceea ce ai acumulat deja. Evoluţia se face doar pe baza diferenţelor. Singura diferenţă dintre mine şi Şerban e învăţătura… în rest e un om ca toţi oamenii… La ce se pricepe bine? A ştiut ce să facă cu defectele mele… şi am destule! Să-ţi număr cîteva dintre ele! Sunt cam dezordonată, încăpăţînată şi uneori cam puturoasă. De cînd am început să fac diferenţa dintre bunul plac (care ţine de orgoliu) şi liberul arbitru, s-au schimbat tare multe în viaţa mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: