Primul meu jurnal online pe un CMS

Needs

Studiul face parte din aşa-zisele nevoi umane. De multe ori am folosit scrisul pentru a putea pune într-o ordine lucrurile observate. Informaţia primită din exterior, uneori e copleşitoare! De cele mai multe ori mă simt atît de obosită, încît caut să-mi ocup mintea şi cu altceva… şi totuşi, imediat ce încetez cu acea activitate, aceleaşi probleme mă macină. Deci cele scrise sunt de cele mai multe ori observaţiile mele. Şi de cele mai multe ori, vizitatorii se mulţumesc doar să citească. Pentru mine e suficient! Ştiu că undeva, într-un colţ al memoriei, informaţia rămîne stocată. Atunci cînd e nevoie de ea, poate lua forma unui răspuns la o întrebare. Tot din cele observate de mine, răspunsurile le primim tot timpul! Noi suntem cei care le omitem… traducerea e încă vagă. Pe scurt, ignoranţa face ca să fim orbi la multe lucruri.

Astăzi (19 ianuarie 2010) am definitivat o aşa-zisă problemă în mintea mea. Nevoia de a crea! Am primit o rugăminte pe net şi mă văd pusă în situaţia de scrie… acelaşi răspuns e valabil pentru mulţi mai mulţi oameni. Deci, în ce constă ”nevoia de a crea”? În ce situaţii se declanşează astfel de nevoi? Omul e o fiinţă aparte. Atunci cînd au şocuri emoţionale, reacţia lor e cea de a scăpa de sub această presiune. Atunci cînd iubeşti simţi nevoia de a avea ceva din acea persoană. Atunci cînd eşti speriat apelezi la aşa-zisele droguri pămînteşti: hrană, alcool, nicotină, sex… toate în exces. Am uitat şi de un drog de ultimă oră! Shoppingul! După cum e cererea se crează şi oferta! Sunt oameni care au reuşit să se echilibreze în celelalte excese… au observat că atît alcoolul, tutunul, mîncarea sau sexul în exces e dăunător. Şi atunci li se oferă aşa zisa ”scurgere” de energie într-o altă direcţie. Cea a acumulărilor de valori materiale! După un timp intervine altceva care le reglementează această situaţie. Din punct de vedere al Universului, orice acumulare doar de dragul de a avea, produce dezechilibre. În mod automat se declanşează ceea ce se numeşte ”biciul lui Dumnezeu”. Acelaşi lucru se întîmplă şi cînd persoana în cauză îşi doreşte un copil. Înseamnă că e destul de matur să-şi asume o asemenea responsabilitate? E o mare diferenţă dintre ”a crea” şi ”a copia”. Ce văd eu în jurul meu, chiar şi eu însumi, sunt copii. Multiplicate de ”n” ori ale aceluiaşi program. Părinţii le transmit, în marea majoritate, prin programe subconştiente, mai mult dezamăgirile lor, durerile lor sau, din contră, ceea ce au considerat ei a fi un succes. Pentru mine, a fi părinte înseamnă a-mi asigura o responsabilitate totală pentru ce face, ce gîndeşte, cum vorbeşte ce am adus pe lumea asta fizică. Îmi aduc aminte de remarca lui Isus care a stîrnit o adevărată furtună în dogma ortodoxă: ”cine eşti tu femeie?”. Orice implicare emoţională din partea părinţilor e o cădere şi din partea copiilor. Dădăceala dusă la extrem e cea care face să dispară creativitatea. Sau, cealaltă extremă, nepăsarea. Cea mai bună metodă e cea de a fi observator, pur şi simplu. Ar fi tare multe de discutat pe această temă… totuşi mă opresc aici.

Sunt un om obişnuit care a trecut prin mai multe faze. Una dintre ele e cea descrisă mai sus. Am confundat nevoia de ”a crea” cu ”a copia”. Am luptat să am materialul necesar pentru a avea un copil. Cînd am fost gata, mi-am dat seama că cel de lîngă mine e de alt nivel. Da, am făcut o echipă bună atît timp cît am avut aceleaşi interese. Eu să produc şi el să consume. În rest? Cultură generală? Gusturi comune? Aceleaşi idei? Cea mai bună metodă de a descrie e a liniilor paralele… ele se întîlnesc… undeva la infinit. Cu trecerea timpului am realizat că acea nevoie de ”copil” a luat o altă formă. Ştiu că sună un pic ciudat… s-a transformat în ideea de evoluţie! Am început să învăţ lucruri noi foarte repede şi relativ uşor. Orele de somn mi s-au diminuat… renunţam la orice atunci cînd făceam ceva cu mintea şi cu mîinile mele. Aşa am realizat care e sursa efectivă de învăţare rapidă a copiilor. Energia pe care o consumă un om matur pe primele trei chackre, pentru copii e o sursă imensă de energie. Nevoia de a avea un adăpost, de a fi agreat de către cei din jur, de a face sex… toate sunt surse de energie. Îndrumată corect, această energie poate urca pînă la nivelul plexului solar. Tot timpul în viaţa asta întîlnim ”imaginile noastre din oglindă”. Cei care au gînduri asemănătoare se atrag. La nivelul pieptului avem ascunsă acea ”sămînţă” din care am fost făcuţi. Ne îndrăgostim de cele mai multe ori iraţional în aparenţă. Am mai întîlnit acest lucru şi sub denumirea ”trezirea şarpelui kundalini”. Toţi avem parte de această trezire! Vîrsta este absolut irelevantă. Doar atunci cînd elevul este pregătit va apare şi profesorul. De cele mai multe ori acestă problemă se rezolvă prin reglementarea unor datorii karmice. Aceste întîlniri le-am mai întîlnit şi sub denumirea ”suflete pereche”. Cum se rezolvă astfel de probleme? Depinde de nivelul de evoluţie la care se află fiinţa respectivă. Deşi în aparenţă suntem făcuţi din aceiaşi sămînţă, diferenţele constau în gradele de evoluţie. Pentru unii oameni le este suficient să aibă o casă, o sursă de venit şi o familie. Eu mi-am propus un alt ţel: UMANITATEA.

Anunțuri

Comments on: "Needs" (1)

  1. Ce să îţi spun?
    Poate că ascultându-l pe Gheorghe Iovu, o să găseşti printre rânduri, printre note, un răspuns. Sau o idee…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: