Primul meu jurnal online pe un CMS

O veche pasiune

Am citit astăzi un articol despre pasiuni… am lăsat un comentariu sărac. Pentru că mi-a fost ruşine de o pasiune pe care am lăsat-o baltă cu mulţi ani în urmă. Toţi oamenii suntem atraşi într-un mod inexplicabil către anumite lucruri. Uneori mai avem şi curajul să punem mîna să facem!  Anul trecut m-am jucat un pic cu cărbunele. Desenele mi-au rămas, am ales cîte ceva, am fotografiat.  Simţeam nevoia să fac asta!

Dacă… dacă… Acest „dacă” l-am auzit într-o noapte, ca şi cum cineva mi-ar fi recitat o poezie. Le-am auzit, ciudat, spuse în limba engleză. Reproduc doar începutul: ” IF I can dream, and I can fly, then I will now: I will survive!”.

Totul porneşte de la ceea ce gîndeşti şi ceea ce simţi…. uneori ţi-ai dori să poţi întoarce timpul înapoi ca să poţi recupera acea părticică din inocenţa şi candoarea copilăriei. Te uiţi la tine aşa cum eşti cu adevărat. Te simţi ca un copil în corpul unui om matur. Pe vremea cînd erai copil te simţeai exact invers… şi începi să realizezi că viaţa este exact aşa cum te simţi. În primul rînd are şi părţile ei frumoase, indiferent de vîrsta pe care o ai.

Mi-a atras atenţia mîna stîngă… m-am născut stîngace. Multe lucruri le fac pe dos. Căutarea unei fericiri în exteriorul meu a făcut să „cad mereu în gropi”. Aşa că mi-am schimbat modul de gîndire. De cînd am început să gîndesc cu inima şi să simt cu creierul s-au schimbat multe…

Ce-am simţit cînd am desenat cele de mai sus?  Priveam cărbunele şi hîrtia… le simţeam ca făcînd parte din mine. Ce-am gîndit? Ciudat… şi perfect logic. Raţiunea dispare!  Aşa am înţeles motivul pentru care marii creatori au avut probleme materiale. Energia consumată pentru crearea unor valori înseamnă înclinarea balanţei energetice. Ce se poate face? Am să mă gîndesc şi la asta…

Anunțuri

Comments on: "O veche pasiune" (8)

  1. eu tot în așteptare sunt????
    am zis de bineeeeeeeeeeeee 😦

    • Şi zici în continuare bine. Scriu rar, atîta tot. Mai mult citesc cu ajutorul lui şi, în acelaşi timp, mai învăţ cîte ceva despre utilizarea lui.
      Te pup, să-ţi treacă supărarea. 🙂

  2. eu i-am admirat mwereu pe elevii mei stângaci! o vreme și eu mi-am folosit ambele mâini ca să scriu, e drept, nu prea mai am exercișiu cu stânga acum.
    Cât despre vechile pasiuni…dacă sunt reale…cred că pot fi reînviate. dacă vrem asta, desigur.

    • A trebuit mult timp să mă ascund, atît la şcoală cît şi acasă la părinţi. Doar când am devenit independentă din punct de vedere financiar (destul de devreme s-a întîmplat şi asta), mi-am ascultat corpul.
      Desenele sunt reale şi sunt făcute de mine. Mîna îmi aparţine, iar ochii din portret aparţin partenerului meu de viaţă.

      • mi se pare cumplit ceea ce spui tu aici. E cumplit și pentru un om matur, darămite pentru un copil Nedrept! Mă face să te admir și mai mult.
        🙂

      • Sunt pe invers din multe puncte de vedere… un copil care s-a maturizat înainte de vreme şi care refuză să îmbătrînească. Prima oară am pus mîna pe tastatură în 2008, aproape la 40 de ani. A. Rubinstein avea tot vîrsta mea cînd a pus mîna să înveţe pianul…

  3. probabil că mulţi dintre noi confundă cuvântul „stangaci” – a folosi stânga cu „stângaci” – a fi nepriceput. dar nu-i aşa: şi nu se poate să fie aşa, de vreme ce toţi stângacii pe care-i ştiu – că folosesc mâna stângă – sunt oameni de artă şi de calitate. aşa că spor-t la treabă, nu-i nimic „stângaci” în ceea ce faci tu cu stânga.

    • Mulţumesc mult pentru comentariu. Am zîmbit atunci cînd am citit… pentru că desenele le-am făcut cu dreapta. Ca să am linişte, atunci cînd am mers la şcoală m-am chinuit (cam aşa aş putea denumi acea formă de învăţare) să-mi folosesc mîna dreaptă la scris. Îmi folosesc mîna stângă la marea majoritate a muncilor fizice mai brute. După ce am aflat despre relaţiile dintre mîini şi cele două emisfere cerebrale, am înţeles de ce mi-a fost destul de greu să mă integrez undeva. Sunt un om obişnuit… pentru mine e destul de dificil să definesc că o fiinţă poate fi catalogată drept mai bună sau mai rea. Tot ce pot să fac e să-mi dau seama dacă se află la locul potrivit. Despre oameni ar fi tare multe de spus… oricât mi-a fost de greu, a trebuit să accept un fapt mai mult decît evident. Oamenii sunt diferiţi şi îi recunoşti după modul lor de manifestare…
      În căutările mele de pe Google, am dat de multe ori peste avatarul tău. Îmi aduc aminte că te-am văzut şi pe la siturile despre tricotaje… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: