Primul meu jurnal online pe un CMS

Viaţa

Ne este permis să facem orice pe lumea asta… absolut orice. Mai puţin un lucru de care uităm de cele mai multe ori. Suntem opriţi să refuzăm viaţa aşa cum este ea. Atunci cînd eşti supărat ne-am obişnuit să dăm vina pe ceva din exteriorul nostru… de ce? Uităm că avem în noi avem ceva care ne-a fost dăruit de cel care ne-a creat şi că noi înşine suntem creatorii propriei noastre vieţi. Vieţile noastre sunt nişte foi albe, imaculate, pe care noi înşine ne scriem destinul.

M-am născut sub formă umană pentru a învăţa ce înseamnă „să fii om”. A fi om e un lucru atît de mare… am trecut prin toate formele de materializare posibile de pe planeta asta a noastră. Mi-am cunoscut şi animalul din mine şi am reuşit să mă împac cu el. A ripostat enorm la început şi mi-a fost greu să îl împac. I-am dăruit dragoste cât am putut de mult… şi a fost bine. Am dăruit şi bine am făcut… am început să primesc din ce în ce mai mult. Zâmbesc cînd scriu aceste rînduri… „căci celui care are i se va mai da, iar celui care n-are, i se ia şi ceea ce are…” Cuvinte vechi şi pline de înţelepciune. Îţi dai seama de un existenţa unui lucru doar cînd îţi lipseşte, de un organ doar când te doare. Ce ai făcut e treaba ta şi e bine să ţii minte! Repetatul la infinit a greşelilor duce la o viaţă sub forma de cerc, din care îţi este greu să ieşi… ieşirea dintr-un loc „călduţ” înseamnă sacrificii. Să-ţi faci cadouri ţie însuşi sau să dăruieşti din ce ai acumulat. Dăruieşte pur şi simplu, fii tu însuţi un înger. Dacă simţi nevoia să plângi, fă-o… la ce foloseşte adunarea de lacrimi? Dacă simţi nevoia să râzi, fă-o din tot sufletul! Pământul se învârteşte indiferent de cum te simţi tu… fă-l să se învîrtă odată cu tine! Fiţi fericiţi… lăsaţi măcar pentru o clipă sufletul să zboare… de unde poţi să ştii care e senzaţia de zbor dacă ţi-a fost frică să-ţi deschizi aripile?

De astăzi am intrat în primăvară din nou. Mi-am propus să fiu fericită cu câtva timp în urmă… şi sunt, aşa cum sunt. Tot ce am făcut e să-mi aduc aminte de „copilul din mine”…

http://danielroxin.blogspot.com/2010/09/enigma-child-in-us.html

Anunțuri

Comments on: "Viaţa" (2)

  1. „Tot ce am făcut e să-mi aduc aminte de „copilul din mine”…” . cata dreptate ai ! Uitam atat de repede cat de simple sunt unele senzatii.

    • Am momente când intru într-un fel de „transă”. Atunci pun mâna pe tastatură, ori pe ceva de scris. Tot ce fac e să pun în cuvinte… uneori sunt povești cu tâlc, alte ori sentimente sau, în ultimul timp am început să fac portrete.
      Undeva, în casă, ai ceva care lucește ca o oglindă atunci când razele soarelui ajung la ea. Poate fi chiar o oglindă… Te duci și te uiți ÎN OCHII FIINȚEI din oglindă timp de câteva minute. Te uiți și rostești încet: Dănuța, TE ROG FRUMOS, IARTĂ-MĂ. TE IUBESC!
      …asta e tot…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: