Primul meu jurnal online pe un CMS

Caut să-i dau o denumire acelui loc. Pentru cei care au avut cît de cît plăcerea citirii basmelor, e mai ușor. O să numesc acel loc ”Apa vie” sau ”Locul Tinereții fără bătrînețe”…

Există un loc ascuns vederii marii majorității ai locuitorilor Terrei de suprafață. Teoretic, el se află sub pământ. Seamănă mult cu suprafața… are Soare, plajă, izvoare de ape limpezi, vegetație și faună adecvată. Accesul la această lume e asigurat prin mai multe locuri de pe Pământ. M-am simțit onorată de invitație și am acceptat cu plăcere. La întrebarea mea despre locul respectiv unde am fost dusă, răspunsul a fost scurt. Pe locul respectiv se afla cîndva o clădire veche, ca o biserică sau o mânăstire. A fost dărâmată, pentru că ”strica aspectul”. Pe locul rămas liber s-au construit locuințe… așa s-a ajutat la așternerea ”pulberii uitării”. În subsolul acelei clădiri dărâmate si-a aflat odihna un ”om mare”. Un om care a fost considerat ca ”sfânt” sau ”domnitor” pe timpul vieții. Caut să dau o exprimare cît mai coerentă mesajului primit… pentru că răspunsurile le primesc atunci cînd întrebările sunt scurte, clare și… să le pot înțelege…

Oamenii erau ca aspect tineri, cei care mi-au arătat accesul. Din punct de vedere cronologic însă, mi-au spus că ei sunt mult mai ”bătrâni”. Vin periodic aici, ca să facă ”băi”. Nămolul de la suprafață e doar o mască. După ce treci ”dincolo” de nămolul aparent te trezești într-o altă lume. E ca și cum te-ai duce la plajă, undeva lângă un ocean sau mare. După ce te scalzi în acea apă te simți altfel… corpul îți devine mult mai elastic, pielea mult mai mătăsoasă. E bine să fii atent la exagerări… o întinerire mult prea rapidă poate duce la dezechilibre. Organele interne pot suferi, la fel ca și existența ta în lumea din care ai venit. Îți este permis să vii, să stai un pic și apoi să pleci… problemele pe care le aduc oamenii care vin acolo sunt, dacă pot spune așa, într-un fel sunt ”spălate”… ăsta e rostul ”apei”. Această ”apă”, prin natura ei, are nevoie să comunice. E vorba de un simplu schimb de energie. Și ei i se dă ”viață” în urma acestui schimb… în ultimul timp, însă, comunicările (schimburile) de acest tip au devenit din ce în ce mai rare. Numărul oamenilor care vin aici sunt din ce în ce mai puțini. Așa că și ea ”suferă”. A acumulat prea ”mult” din ceea ce poate da… singura soluție pe care a găsit-o e să deschidă mai multe căi de acces. Și-a rugat oamenii care încă mai știu de ea să caute alți oameni aproape ca ei. Să comunice prin diverse mijloace cu ei și să-i aducă la ea. Așa am ajuns și eu acolo.

Erau trei la număr călăuzele mele, doi bărbați și o femeie. I-am văzut trecînd ”dincolo”. Am văzut efectele după ieșirea la suprafață. Erau tot ei… dar altfel. Deși ”băile” erau regenerative, erau triști. Mi-au spus că apele s-au retras mult, mult de tot. Au încercat să comunice direct cu oamenii despre ”lumea” în care merg ei și au fost luați în rîs. Singura metodă care a dat cât de cât rezultate, a fost comunicarea telepatică. Mi-au mai spus că simpla prezență a lor în jurul oamenilor obișnuiți e benefică. Atîta pot să facă… să dea și ei din ce le-a fost dat. Cîțiva dintre ei au ales să moară din cauza asta. Și-au ales greșit oamenii cărora le dăruiesc… uneori cei care primesc devin prea lacomi și uită că, cel care dă… e tot un om… Îi auzeam discutând, ce e de făcut. Unul dintre ei, un bărbat, se uita mereu la mine. Stăteam deoparte pentru că simțeam că urmau să-mi comunice deciziile lor atunci cînd vor fi luate. Deocamdată, doar m-au adus cu ei să-mi arate. În funcție de comportamentul meu, mi se vor comunica mai multe.

Înainte de a trece ”dincolo” s-au dezbrăcat de hainele obișnuite pe care le purtau. Toate lucrurile lor erau adunate grămadă. La un moment dat am auzit un telefon mobil sunând. Bărbatul pomenit mai înainte s-a întors și mi-a spus că e pentru mine mesajul. Am luat telefonul în mînă și am răspuns… o voce supărată a început să mă certe. Motivele? Pângâresc cele ”sfinte”, calc unele reguli (stabilite de cine… și de ce?!?, etc) Atunci cînd a obosit să-și spună tot mesajul și să-ți tragă suflarea, am început să vorbesc. Inițial m-am supărat… apoi mi-am dat seama că e vorba de o altă încercare. Am vorbit pe un ton calm… i-am spus că e bine pentru el să coboare din ”clopotul de sticlă” în care s-a băgat pentru autoprotecție. Secretele pe care le ține cu atâta strășnicie și pe care le-a primit moștenire au devenit accesibile mai multor oameni. L-am simțit că s-a speriat un pic… poate e prima oară cînd cineva ripostează la mesajele lui de amenințare. Marea majoritate au clacat și au fugit. I-am mai spus că și el poate să meargă acolo dacă vrea. Oricine poate merge… tot ce e nevoie e o doză de curaj, acea nebunie pe care o au exploratorii sau inventatorii. Să crezi, pur și simplu.

A, da… și să iubești… mult, mult de tot… am spus asta după ce am închis telefonul. Am oftat… puțini sunt cei care sunt capabili să iubească fără condiții…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: