Primul meu jurnal online pe un CMS

Creatorul II

Se spune că timpul e cel care vindecă rănile… Minciună! Ei bine, și eu am crezut în astfel de baliverne. M-am înșelat atunci când am crezut în așa ceva. Căci odată cu timpul scurs, ceea ce numim „durere” s-a transformat în alt ceva, a căpătat alt sens. Pentru că, după ce am „adunat câțiva ani în plus”, pe fiecare picior în parte, un număr destul de rezonabil, începem să ne dăm seama și care a fost rostul acelei emoții care ne-a provocat durerea. Cel puțin așa ne-am învățat noi să o denumim…

Copii mici plâng… unii mai des, alții mai rar. Și eu am avut o perioadă când mi-am exasperat Mama prin scâncetele mele. Pe atunci, vocabularul meu era destul de mic, se limita doar la câteva cuvinte. Dar SIMȚEAM ceva care era străin de mine, și, ca un efect la o cauză doar de altcineva cunoscută, începeam să plâng. Mi-au trebuit ani de zile ca să înțeleg care a fost cauza scâncetului meu. Îmi amintesc de Mama și de încercările ei eșuate de a mă potoli. Singurul mod de a mă liniști era trimiterea cu forța la culcare… Și asta, doar după ce epuiza întreg repertoriul de posibile cauze ale plânsului meu. Întrebările de genul: „îți e foame?”, „îți e sete?”, „vrei la baie?” primeau același răspuns deja bine cunoscut. Scuturam capul de la stânga la dreapta cu putere și negam, abia auzit. Odată cu trecerea anilor, retragerea în somn a devenit o soluție aplicată din obișnuință. Chiar și când aveam dureri fizice, același tratament l-am aplicat. Uneori mă amăgeam că totul trece după ce mă trezesc… era doar o amânare. Am avut perioade din viață în care dormeam cam două ore pe zi sau, dimpotrivă, dormeam și cîte 16(!!!) ore.

Există o coardă invizibilă cu ochiul liber, care leagă copilul de mamă. Prin acest „cordon” copilul comunică cu părinții lui. Ei le transmit stările lor și, ca urmare, copilul „traduce” ceea ce i se transmite. Totul este transmisibil, chiar și gândurile cele mai ascunse. Copilul știe doar un singur lucru, cunoaște doar un singur limbaj: să iubească! Cine își închipuie că se poate păstra ceva bine pitit, se înșeală. Stările interioare se transmit încă înainte de naștere și chiar mai mult, încă înainte de concepție. Căci fiecare suflet își alege părinții… Orice supărare, motiv de stress pe care îl are mama, în general, poate lăsa urme adânci în sufletul copilului. Ba chiar mai mult, dacă are parte de violență- chiar dacă doar verbală- pe o perioadă mai lungă de timp, acest mod de comportament poate aduce daune serioase și fizicului copilului. De cele mai multe ori, astfel de „semne” se declanșează ori la naștere, ori la o perioadă destul de scurtă de timp de după. Semnele interioare, cele psihice, pot rămâne ascunse ani întregi. Pot fi scoase la iveală doar în urma unor evenimente care „întorc pe dos” viața persoanei respective.

Anunțuri

Comments on: "Creatorul II" (4)

  1. rus8anca said:

    Mă regăsesc în povestirea ta,… ţine minte!
    Ce nu te ucide, te întăreşte!
    Eu am suferit enorm, încerc să-mi fac viaţa frumoasă, şi dau iubire, cât de multă pot.

    • Milioane de oameni se recunosc, pentru că oamenii își construiesc viața după aceleași tipare de mii de ani. Grovian vorbind, se limitează doar la „ce bagi pe gură și”… restul…
      Eu scriu pentru că mă pricep al naibii de bine să pun punctul pe „i”.
      Și eu dau, cu măsură totuși! Pentru că am dat prea mult și acum mă dor toate, inclusiv partea dorsală de la șuturile încasate.
      Bine faci că-ți faci viața frumoasă. Asta înseamnă că și tu ai început să te iubești PE TINE.

  2. denisuca said:

    uneori din iubire prea mare pentru copil ii faci mai mult rau decat ti-ai putea imagina.

    • Orice iubire dusă la extrem se aseamănă cu „idolii de lut”. Greșelile cauzate de „prea multă dragoste” sunt foarte greu de reparat, de cele mai multe ori irecuperabile. Idolii pot avea diferite forme, ori materiale, ori spirituale. Din dragoste excesivă pentru un copil, poți deveni cel care îl „suge” de viață…
      Așa cum am specificat mai sus, articolul e un monolog de tip hamletian.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: