Primul meu jurnal online pe un CMS

Creatorul III

Am mai întîlnit suflete care erau copii foarte liniștiți, doar dacă erau sătui. Se pare că o perioadă destul de lungă, unul din părinții a avut această problemă de rezolvat, cea a hranei. Bineînțeles, exemplele se pot îmnulți, pe măsură ce amintirile mele, ale voastre, ale părinților, prietenilor, se adună. Doar comunicând poți afla multe răspunsuri…

Odată cu trecerea timpului, durerea, bine instalată, „transformă” omul care o poartă. Din cel care a acceptat-o ca gazdă se hrănește și, în același timp, își caută alte victime. Cu cât îi dai mai mult, cu atît ea crește și vrea mai mult, și mai mult. De foarte multe ori, atunci când gazda dă semne de slăbiciune, începe să o îndemne să fie agresivă cu cei din jur, să-i atace, spre iluzia că astfel își potolește foamea. Cu timpul, durerea își macină încet, dar sigur, propria gazdă, exact cum celulele canceroase cresc și se dezvoltă într-un corp fizic. În viața de zi cu zi astfel de dureri duc la boli incurabile, accidente de tot felul și, în final, la moarte fizică. De multe ori ne amăgim că, odată cu moartea totul se rezolvă… Greșeală, mare greșeală. Căci am lăsat o sămânță plantată în urmași! Și atunci de ce ne mirăm de numărul mare de copii bolnavi, de cei care se sinucid?

Se spune că, copii care mor de mici sunt cei care au abandonat în fața durerii, mai exact, sunt cei care s-au sinucis. Perioada de trai de care are parte, este exact echivalentul de timp până la schimbarea modului de gândire. De multe ori, graba de a lua decizii și de a le pune în aplicare, poate fi fatală. Și roata se învârte din nou, și iar, și iar….

M-am studiat timp de patruzeci de ani și, abia după ce am trecut de acel prag, am realizat că am început să mă îndrăgostesc… de mine. Ani de zile am făcut greșeala de a căuta undeva, „în afară” dovezile de care aveam nevoie în loc să le caut acolo unde trebuie, adică în mine. O zicală veche spune că „mănânci saci cu sare împreună cu un om și, totuși, rămâne un necunoscut”. Perfect adevărat! Am consumat saci întregi de sare, timp de zeci de ani, până am ajuns să ÎNCEP să mă cunosc.

Am terminat de curând o carte în care am pus o părticică din mine. E vorba despre formele în care se manifestă „ego”-ul. Poate că mai sunt și alte forme de manifestare, eu am descoperit doar câteva. Deci, tema tratată poate continua, pe măsură ce încă mă mai urmăresc cu o curiozitate caracteristică doar inocenților.

După ce am scris-o am avut o altă senzație… cea de „eliberare”. Am recitit câteva pasaje și am realizat că ceea ce am presupus a fi „durere” a fost doar o iluzie.

Vindecarea prin scris?!? Se poate! Frumos… Suntem învățați să ne ducem la medici, terapeuți sau psihologi pentru a ne rezolva ei problemele. Poate că așa e mai bine pentru unii oameni!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: