Primul meu jurnal online pe un CMS

Creatorul IV

Am ales o altă cale, cea a autovindecării. Am pus în cuvinte o mică parte din propria mea viață, deciziile pe care le-am luat, gândurile pe care le-am avut. Și pe măsură ce le-am lăsat să iasă la lumină, ele au început să se estompeze. La fel ca atunci când înmoi o pensulă într-o culoare și începi să desenezi. Apoi, pentru a schimba culoarea, speli pensula, eventual o poți schimba, doar tu poți hotărî „instrumentul” care te ajută și ce „culoare” preferi.

Din egoism alegem de multe ori să „ascundem” durerea. Considerăm că așa, ascunsă, va muri odată cu noi. Greșeală! Bagajul nostru este preluat de generațiile următoare. Lor le lăsăm „șansa” de a găsi soluțiile la durerile noastre. Cu timpul, scriind, vei găsi persoane care au și ele durerile lor, de cele mai multe ori ele sunt foarte asemănătoare cu propriile tale probleme. Doar tratând cu respect și bun simț, colaborând, punând experiența ta alături de a altora, veți găsi soluții; VOM găsi soluții! Împreună!

Gândește bine înainte de a scrie ceva ce poate provoca o rană. A fost un timp în care, chiar dacă descopeream adevărata cauză și știam soluția, am greșit prin grabă. Diplomația este un lucru care mi-a luat ceva timp… În tot acest timp, am făcut ceea ce se numește „autoeducație”. Doar așa poți conștientiza ceea ce simți. Ești furios? Atunci și persoanele cu care vei intra în contact sunt la fel. Pentru că „ei” sunt imaginile tale.

Tot prin autocercetare am descoperit și problema atașamentelor. Atunci când tu însuți ești atașat de ceva (poate fi un lucru, un job, familie, o casă, etc) atunci și persoanele cu care ești în contact au aceleași atașamente. Înainte de a cere cuiva să renunțe la un lucru, fii conștient dacă TU ești în stare! La fel de conștient să fii în cazul în care TU eziți, acest lucru se simte… așa că de cele mai multe ori primim alt rezultat decât cel scontat. Același rezultat se obține și când TU mai ai câte ceva de învățat… Toți mai avem ceva restanțe.

Există o legătură invizibilă între noi și sentimente. Ele formează acea lume interioară, „oglinda” noastră și, în același timp, „magnetul” cu care relaționăm în viață. L-aș putea denumi proiectorul filmului numit „viața noastră”. Acest film este întrerupt din când în când, de „atingerea îngerilor”. Ei vin atunci când te simți implinit… Îi lași să te atingă… În urma atingerii vei căpăta câteva lucruri care, cândva, ți se păreau inutile. Sau poate îți erau mai puțin cunoscute… lucruri citite doar prin cărți sau auzite din basme… Uneori, atingerea lor este atât de scurtă încât ți se pare că ai visat. După atingere, te trezești că ai căpătat darul de a visa, și totul, pornind doar la o „picătură de iubire”. Toți ne trezim din nou elevi, la o altă școală. Căci „îngerul” învață de la tine, iar tu, ești profesorul lui. Rolurile se pot schimba pe nesimțite, tu trecând în banca elevului, iar el la catedră. Atunci când v-ați dat unul altuia ce s-a putut și a fost nevoie, urmează „absolvirea”. Uneori despărțirea poate fi dureroasă… atunci ne închipuim că devenim posesorii unui „înger”. Atât i s-a permis lui să zboare! Te-a luat cu el, pe aripile lui… ai văzut acolo toate culorile curcubeului. Tu ești cel care decizi cu ce culoare să-ți desenezi viața… ai de unde alege! Culorile închise pe care le vedeai înainte sau ceea ce ai văzut în timpul zborului? Ai la dispoziție toate culorile! Și pe cele care te fac să te simți trist și pe cele care te fac să râzi…

Starea de „a trăi ca un om între oameni” înseamnă să „cunoști” toate culorile curcubeului. Le poți vedea în tine… În fiecare ceas, minut sau secundă, ai DREPTUL de a alege. Chiar dacă o atingere poate fi scurtă, ea lasă urme. Adu-ți aminte de zbor! Descrie tu, doar pentru tine, cu ce te pricepi mai bine, senzația. Prelungește-ți plăcerea pe care ai avut-o și, cu timpul, imaginea ta din oglindă va fi a unui om fericit. De ce? Doar pentru simplul fapt că o perioadă din viața lui A FOST ÎNVĂȚAT SĂ ZBOARE!

E doar o poveste, ca oricare alta. Poate fi povestea unui scriitor sau unui pictor. Poate fi povestea unui fotograf sau a unui poet, a unui balerin sau sculptor, mecanic, aviator, poștaș sau bucătar… Toți suntem creatorii unor povești…

Anunțuri

Comments on: "Creatorul IV" (4)

  1. impacarea cu sine e esentiala cand vezi ca in mediul in care incerci a te zbate te indeparteaza in chestiuni pe cat de esentiale pe cat de firesti si de comune: supravietuirea prin ocuparea timpului tau si cu o activitate aducatoare de venituri pentru tine si de plus-valoare angajatorului/rilor!
    aici, alegerea nu-ti mai apartine intrutotul, caci nu te angajezi tu pe tine (la modul general vorbind) si golul asta care nu se umple la aproape 1 an dupa absolvire devine depressing si tot mai depressing…
    dar vine un timp cand acceptarea situatiilor astora vine ca altfel nu concep a mai putea exista si mental, nu doar fiziceste pe „Astfel de timpuri”.
    dar alegerea nu ne e data de la inceput in existenta asta, asa ca si asta poate fi o cauza, sau explicatie a acceptarii situatiei, dupa o vreme.

    sorry de am parut deprimant la culme.

    • Te înșeli! În clipa când te împaci cu sine, ești trimis la „reciclare”. Acest lucru se face încet, atât de încet, încât cei mai mulți oameni refuză să accepte posibilitatea de a-și da ochelarii de cal.
      Fiind o fire deschisă, atunci când ți-am citit mesajul, am tras un ”aaaaa” sincer!
      Lucrez în echipă! Tu știi ce înseamnă asta? Ca să-ți dau un exemplu: sunt autoarea unei cărți, altcineva a făcut coperta și tot așa…
      Atunci când îți alegi să fii singur, ai toate șansele să fii eliminat (de toți cei care ți-au arătat această cale, de a-ți închide sufletul într-o cutiuță) sau să cazi pe motive de sănătate. Am trecut prin amândouă…
      Tot am vorbit despre ochelarii de cal… citește, văd că-ți place!
      http://agonia.ro/index.php/essay/200459/Literatura_%C5%9Fi_ochelarii_de_cal

  2. a alege e esential pentru om, eu asa consider. putin mai bine in vederea unei presupuse decizii de luat ar fi sa ai din ce alege si anume exact solutia pe care o consideri a fi rezolvarea dilemei existentialiste prin care poti trece. cand mediul, deci nu tu, cel condamnat sa alegi uneori, nu-ti ofera aceste 2 criterii, doar imaginatia-i data omului sa-l ajute sa depaseasca obstacolele si impasurile pasagere ale existentei sale.
    in ideea asta, va fi cazul sa mai trec pe aici sa vad si urmarile postarilor ce vor veni caci au samburi esentiali.
    zi cu spor sa ai peste tot!

    • Mă îndoiesc că cineva, altcineva decât tu însuți, te poate condamna pentru deciziile luate. Cândva am făcut și eu parte dintre cei care căutau scuze, motive, vinovați, etc. Și trebuie să recunosc, a fost o perioadă destul de scurtă, m-am învățat să-mi asum și responsabilitățile pentru deciziile luate. Doar imaginația? hmmm… e ceva mai mult decât imaginația sursa care mi-a dat putere să merg mai departe. Mediul ți-l faci singur, după cum crezi tu de cuviință că se potrivește. Mi-aș consuma prea multă energie pentru a încerca să schimb ceva dinafară… pentru că am înțeles multe între timp. La bază, exact în zona plexului solar, oamenii sunt la fel. Ce diferă e doar intensitatea cu care lasă să se vadă lumina… să-ncerc să schimb ceva fără voia lor ar avea un preț prea mare. Un plus de bagaj pe lângă cel pe care îl am deja. Cele scrise de tine îmi aduce aminte de August Rodin, mai ales când se referea la învățământul artistic…
      „Sâmburii” au prins o formă de carte, e deja pe Net:
      „Magia lui Acum”
      Mulțumesc pentru urări!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: