Primul meu jurnal online pe un CMS

RoWay

Inventez cuvinte, le colorez.A devenit o joacă desenul din cuvinte…

Acum mulți ani mi s-a arătat un drum croit de alții, pentru a „ajuta” pe alții. Ceva, încă de atunci, m-a făcut să fiu bănuitoare. Era prea mult luciu, prea multă culoare aurie pusă peste ceva. De obicei, o astfel de metodă a folosesc bijutierii pentru a acoperi un material de proastă calitate. Intuiția m-a ajutat atunci când i-am dat crezare. Tot așa, i-am dat crezare și altă dată, când am fost avertizată de ea în legătură cu „Caritas”, o altă formă de a atrage pe cei care cred că „lâna de aur” se află undeva… în buzunarele altora.

Deși a trecut ceva vreme de atunci, undeva, într-un colț al minții, au rămas amintirile legate de cazurile în care mi-am dat crezare a acelei părți din mine… și a fost bine. Pentru că, de fapt, ea m-a ajutat să-mi păstrez în buzunar o oarecare sumă. Atunci. La vârsta respectivă, viața o vedeam doar așa: „eu am” și „eu fac”. Acum s-a mai adăugat ceva la zestrea veche: „eu sunt”.

Acum o lună mai aveam un job offline. Fiind o fire deschisă, întotdeauna am considerat că una dintre atribuțiile mai puțin scrise ale celui care lucrează în comerț, este comunicarea. Ei bine, am făcut o remarcă oarecare legată de „plăcerea de a face” ceva și rezultatul de rigoare. Acel client mi-a cerut numărul de telefon și a urmat o discuție în patru: eu și Șerban, el și tatăl lui. Discuțiile s-au purtat în limba engleză și, parțial, în limba elenă. După câteva minute de discuție, a apărut pe masă o mapă. Odată deschisă, am văzut aceleași desene pe care le-am văzut cu mulți ani în urmă… Am avut răbdare să ascult, să aflu ceva mai multe informații, ba, mai mult, ne-am și dus la un seminar. Invitațiile le-au făcut ei. După o jumătate de oră de seminar ne-am ridicat și am ieșit din sală. Înainte însă, am fost rugați în mod foarte elegant, să plătim biletele… Și uite-așa, am tras niște concluzii!

„Papagalilor” li se repetă de zeci de ori un lucru ca să-l repete și ei. Sunt departe de a fi o bună cunoscătoare a pieței… totuși când se repetă aceleași lucruri pe diferite tonuri, limbi, și care aduc la același rezultat, mă fac să devin curioasă. Afirmația unuia dintre participanți că „orice lucru care se topește trebuie înlocuit” m-a făcut să văd steluțe în fața ochilor. De ce? Toți cei de față erau surzi, muți și orbi, ba mai mult, aplaudau cu frenezie ruinarea economiei propriei țări. Eram singurii străini de față… Toate produsele prezentate erau lăudate ca fiind testate, economice, ecologice, și ERAU PRODUSE ÎN ALTĂ ȚARĂ.

Ok, poate că ne-a prins bine lecția străinătății. Așa ne-a fost mai ușor să înțelegem problemele cu care se confruntă propria noastră țară. Și totuși, dincolo de minte și corp, mai avem altceva, care se cheamă inimă. Ori buna funcționare a acestui organ include respect și bun simț. Ni se pare stupid să înlocuim anumite produse de care suntem foarte mulțumiți (și de preț și de calitate). Ba mai mult, ne place să cumpărăm produse care au pe ambalaj steagul Greciei. La noi în țară, singurul „steag” pe care l-am apreciat (și îl apreciem) sunt mâinile muncite ale producătorilor de la piață. Ne mai plac și ouăle cu urme, laptele gras și săpunul verde, borșul din tărâțe și mărarul verde. Da, ne plac tare mult astfel de lucruri…

V-am spus de unde mi-a venit ideea? Cred că am uitat… e vorba despre un mare sistem de afaceri (BBC) la suprafață și care cândva avea denumirea de Amway. Deci… american way e mai ceva decât un război perfid, bazat pe dorința de a aduna averile altor țări. Toate resursele sunt acaparate, indiferent dacă sunt clădiri, terenuri sau resurse umane. Și toate acestea, sub aprecierile, aplauzele (mai ceva ca la ședințele sau congresele de partid…) ale celor care s-au născut în acea țară.

Prefer o altă cale, deocamdată are doar un nume: ROWAY.

Anunțuri

Comments on: "RoWay" (7)

  1. Cred ca ar fi trebuit ROMWAY….Sau cel mai bine NO WAY :)))

    • Din moment ce m-am gândit și-am apucat pe acest drum, înseamnă că există. Din moment ce am mai găsit și pe alții pe acest drum, înseamnă că și alții gândesc ca mine.
      Am să o fac o descriere mai scurtă a oamenilor de pe această cale: îngeri și oameni de afaceri.

  2. Te salut cu drag din Constanta care de ceva timp a devenit lacustra.
    Monica, ce ai scris tu aici aveam senzatia ca am scris eu. Toate gandurile adunate , analizate, modificate si reactualizate la vremurile de astazi consider ca framanta pe multa lume. Alergam prin viata pentru a gasi multumirea, aprecierea, iubirea si drumul care ni se potriveste.Ne luptam cu obstacolele, adversitatile si suntem deseori fericiti ca le-am anihilat. Eu stiu ca am avut destule astfel de lupte dar nu am abandonat ci am cautat solutii. Mai am de cautat si raman pe itinerarul vietii pana cand mintea ma va ajuta si corpul va fi in postura verticala. Te felicit pentru tot ceea ce realizezi cu pasiune si ca ai gasit mentorul potrivit care te sustine.
    Iti urez o viata frumoasa
    Ileana

    • Dincolo de corp și minte mai avem ceva… o inimă. Atunci când se realizează o ”curgere” lină dintre minte și inimă, abia atunci începe intuiția să ”vorbească”.
      Oamenii și-au închis inima, marea majoritate, sau, au lăsat-o deschisă doar pe canalul familial. E o greșeală.
      Articolul de mai sus a venit de la sine. Pur și simplu mi-am pus niște întrebări și, în scurt timp, am primit răspunsul.
      Șerban? Ne sprijinim unul de altul, mai schimbăm locurile: când el la catedră, când eu…
      Îți urez o viață plină de fericire!
      Monica

  3. any-way, deocamdata pentru mine!
    weekend cum vrei asa sa fie pentru tine! 🙂

    • Vezi tu… întotdeauna am considerat că dincolo de monitor se află oameni, ca și mine. De cele mai multe ori senzația de singurătate e dată de acea părticică din noi numită EGO. Cartea pe care am scris-o se referă exact la ”oglinzile lui ego”. În ea am adunat o experiență de mulți ani… M-ar fi ajutat mult să citesc o astfel de carte, mai ales pe vremea când mă simțeam forțată să merg în direcțiile date de familie, școală sau societate.
      Calea e doar una singură: să aflii tu singur ceea ce te face fericit. Pe tine! Și pentru că tot îți plac culorile, îți dau o descriere a vieții mele pe etape:
      -de la 0 la 7 am văzut roz
      -de la 7 la 14 au apărut nuanțe de roșu și negru
      -de la 14 la 21 culorile au fost doar alb și negru
      -de la 21 la 28 negru și roșu…
      Pe la 35 am avut o explozie de roșu care, reprimată, m-a țintuit la pat timp de mai multe luni.
      La 38 am avut o explozie de nuanțe de mult uitate… roz sublim, albastru deschis, un verde pal, galben alb-auriu, portocaliu strălucitor… eu, eu eram cea care vedea aceste culori. În ceilalți din jurul meu era gri, toate nuanțele de gri, mai mult sau mai puțin lucitoare. M-am trezit atât de sus încât am uitat de corpul fizic… întoarcerea s-a făcut destul de brusc. Atunci am luat decizia de a vedea în nuanțele curcubeului în sens invers. De atunci negrul a dispărut.
      Am devenit ceea ce se numește ”un creator”. Fotografia din avatar e de astă vară, în perioada când am făcut primii pași pe cale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: