Primul meu jurnal online pe un CMS

Joshua

    • Bună seara! Pot sta un pic de vorbă cu dumneavoastră?

Ne-am întors amândoi cu ochii spre cel care ne-a adresat întrebarea. Doi ochi mari albaștrii se uitau la noi, cu o mare curiozitate. Posesorul lor este un tânăr, cu păr șaten deschis, înalt și bine făcut.

Ieșisem un pic la aer. Peste zi este cald și, datorită umezelii, căldura este apăsătoare… ai tot timpul senzația că hainele sunt umede. Ne așezasem pe o bordură înaltă, cu spatele la ruine. Vorbeam de ale noastre când am fost întrerupți de aceste cuvinte rostite în limba română, cu un accent cert străin. Am acceptat, așteptând să continue. Ne-a auzit vorbind în românește, limbă pe care o cunoaște destul de bine. Vroia să știe ceva mai mult despre Grecia, țară veche cu multă istorie. I-am atras atenția că aici este Macedonia, și, l-am întrebat ce anume îl interesează, mai exact. S-a uitat mai lung, oarecum șocat de afirmația mea. Mi-a spus că a venit doar de o zi și un pic, timp în care a umblat doar pe jos. Un timp a căutat să lege o conversație cu câțiva tineri… apoi a renunțat. Tinerii vorbesc mai mult despre sistemul actual, de criză, iar pe el îl interesa altceva. L-am întrebat de unde e! S-a născut în America, a studiat o facultate de filologie și, după terminarea facultății, a căutat ceva de lucru… singura posibilitate oferită a fost un post de profesor de limba engleză la o universitate din Chișinău. Și-a luat bagajul și la drum! Părinții l-au ținut în facultate așa că, era cazul să și meargă mai departe. Ne-a întrebat dacă este vreo diferență dintre Macedonia și Grecia, pentru că pe hartă e una și aceeași țară. „Diferența e doar în mințile celor care își închipuie că există așa ceva! Aceleași metehne, aceleași moduri de gândire ai să le vezi peste tot, indiferent pe unde ai merge. Sunt mulți, foarte mulți dintre ei, care au rămas blocați undeva, în trecut, în antichitate. Se hrănesc cu trecutul… așa cum tu, dacă ai fi făcut tot așa ceva, ai fi ales să stai acasă cu părinții tăi în loc să mergi în bătrâna Europă”. Joshua, căci acesta este numele lui, a înțeles. E isteț! Ne-a spus că îi place mult Moldova, sunt acolo o mulțime de oameni foarte buni la suflet. La el acasă e foarte greu să întâlnești astfel de oameni… era oarecum dezamăgit. Am zâmbit amândoi la afirmațiile lui. Căutarea de exemple pentru ușurarea înțelegerii este un lucru ușor de făcut. „Joshua, aici e vorba de multă istorie. Fiecare nație, fiecare stat, are o istorie din care se poate inspira, fie că e vorba de succese sau de eșecuri. La tine, țara ta, este tânără! Poporul de acolo s-a format peste națiile care existau deja acolo. Ai văzut filmul „Avatar”? Exact cam ce se întâmplă în film, se petrece și acum la scara planetei”. A înțeles și a trecut din nou la întrebări, de data asta m-a întrebat ce impresii am după cei câțiva ani petrecuți aici. I-am povestit pe scurt despre aventura mea, despre cum am fost martoră la vânătorile de oameni, despre sclavia secolului nostru. Se uita la noi cu ochii mari… îi era greu să înțeleagă că mai există și așa ceva în zilele noastre. Ce poți să transmiți unui tânăr de 28 de ani decât propria noastră experiență? Și, implicit, am vrut să știm și noi câte ceva despre modul lor de gândire. L-am întrebat despre abilităților lor în domeniul comerțului. A zâmbit larg, de data asta fiind pe „teritoriul” lui. A vorbit despre o piață creată de pe urma „nevoilor”, a cerințelor populației. I-am ascultat toate argumentele, cel puțin un sfert de oră. Apoi, a așteptat și părerile noastre… Replica lui Șerban l-a descumpănit: „What did I take from you? Your illusion…”.

Piața cea mai productivă e piața care produce iluzii. E bazată pe un sistem simplu, de crearea unor lucruri care pot astupa niște goluri din ceva care deja este perfect. Mașinăria asta umană are cel puțin trei lucruri de care este dependentă: mintea, inima și trupul. Pentru fiecare lucru luat în parte s-au creat iluzii! Pentru trup s-a creat iluzia că omul trebuie să mănânce cutare și cutare lucru pentru că-i face bine și e necesar. Apoi, s-au „inventat” medicamente, diete și săli de gimnastică, asigurări medicale, spitale, etc. Ideea de corp perfect e bine susținută prin orice fel de mijloace! Apoi mintea… dă-i omului ceva să facă fizic și uită să gândească. E o metodă care se folosește foarte mult în instruirea militarilor. La fel se întâmplă când îi dai corpului hrană din belșug! Mintea îi „adoarme”… Pentru „inimă” s-au inventat seriale, concursuri, cărți publicate despre povești de dragoste siropoase… Totul este o iluzie! Trăim într-o lume a iluziilor! Dacă ești sănătos se crează iluzia de boală, dacă ești emotiv se crează iluzia dragostei, dacă ești bogat material se crează iluzia sărăciei, dacă ești educat și instruit se crează iluzia necunoașterii…

Joshua rămăsese pe gânduri… ne-a întrebat cum de am tras această concluzie. I-am arătat ce se află în jurul lui și i-am spus să ne zică cu glas tare ce profil au magazinele din raza ochilor. A început: haine, haine, tatuaje, birou de turism, încălțăminte, farmacie, A.T.M., fast food, iar haine, restaurant, cafenea, farmacie, cofetărie, bancă, haine, handmade-uri, brutărie, pițerie, o tarabă cu cărți, restaurant, tonete unde se vând țigări, ziare, reviste și dulciuri… La un moment dat a tăcut. A înțeles sau cel puțin a lăsat senzația că a înțeles…

Bătrâna Europă a copiat iluziile create de țara lui de baștină iar acum țara lui e în criza creatorilor de iluzii. Se vând și se cumpără iluzii. Atunci când omul „doarme” cumpără, când se „trezește” devine creator. Fiecare om este un creator și aparține acelei lumi pe care a creat-o…

Inima e cu totul altceva decât organul cunoscut în anatomie. Pe ea, omul are capacitatea extraordinară de a o „muta”, acolo unde crede el că e mai bine! Și ce iluzie e chiar senzația de bine…

Ne-am despărțit de Joshua făcând schimb de emailuri…

Anunțuri

Comments on: "Joshua" (2)

  1. Foarte frumos exprimate ideile. Am avut senzatia ca parcurg cateva pagini dintr-o carte buna.
    Se vede ca ai exercitiul scrisului si ca iti place sa asterni ganduri.
    Adevar grait-ai : Cel adormit cumpara si cel treaz vinde.
    Ma bucur ca nu am intrat degeaba pe blogul tau.

    OFF TOPIC: De ce nu-ti iei un nume de domeniu ? Ai fi mai usor de gasit 🙂

    • Domnule Tiberiu, public destul de rar, spre rușinea mea. Cât despre exercițiul scrisului… de multe ori aparențele înșeală. Mai exact, scriu și public pe net din septembrie 2008. Până atunci am făcut nani!
      Vă mulțumesc mult pentru aprecieri, sunteți încă unul care îmi confirmă o zicală veche, cea legată de cel amețit care se crede treaz și prietenii îl trimit la culcare….
      Legat de „off topic”! Așa ceva mi-a trecut prin minte, cândva. De ce am renunțat, cel puțin deocamdată? Simplu! Sunt la faza de „cerculețe și bastonașe” în domeniul calculatoarelor. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: