Primul meu jurnal online pe un CMS

Constat că sunt „varză”. Din nou. Ce înseamnă asta? Să recunosc că sunt într-o „groapă”. De data asta „suntem”… cu mine a mai venit cineva. Am o alinare! Prefer să am la chestii din astea un partener inteligent decât un consumator obișnuit.

Am un talent aparte de a da peste „gropi”! Dărnicia cu care am fost înzestrată din naștere și educație mă face să scriu o rețeta de mai jos și să o fac publică. În eventualitatea care, cel care citește, poate evita astfel de gropi recunoscându-le și, în clipa când are ceva mai multe „vânătăi” la activ, să contribuie la diversificarea listei.

Ipoteză:

Rețeta de mai jos îmi aparține în exclusivitate. Orice asemănare cu fapte, evenimente, oameni sau locuri… este absolut întâmplătoare.

Demonstrație:

Acum câteva zile număram amândoi ce mai aveam prin buzunare și ne să sfătuiam cum să-i împărțim. Am preferat să fiu freelancer decât să mă agațe vreun job. Cei care cred că-s fericiți că au un job să se gândească bine! Ei au jobul sau jobul pe ei?

În fine, am decis ce să facem cu ei, iar împărțeala a fost cam așa: cele necesare (mă rog… depinde ce înțelege fiecare prin necesare) trupului și cele necesare sufletului și minții. Zis și făcut. Când am ieșit de la xerox, ne-am retras pe o margine de drum și am scos prima carte. Am avut pentru prima oară în mână prima mea carte! O țineam în mână, mă uitam la ea și am tras un oftat lung. Am înțeles cam ce simțeau mamele atunci când își țin pentru prima oară copii în brațe. Și, totodată, m-am întrebat de ce unii creatori omit niște lucruri… trec rapid peste gândurile astea!

Deci, mă uitam la o carte, pentru că am tipărit două. Cealaltă e ceva mai veche, se pare că a depășit suta de ani. Am mai citit din ea, cu câtva timp în urmă și, dacă e ceva care te atrage… te duci! Ei bine, m-am tot „dus” după ce-am citit cuvintele astea: „ a gândi așa cum îți dorești, înseamnă a gândi Adevărul, INDIFERENT de înfățișarea sa”. Majusculele și culoarea sunt de la mine. Ei bine, cu munca fizică m-am obișnuit, cea intelectuală are și ea un rost… dar există vreo muncă mai grea decât cea de „a gândi contrar aparențelor”? Înțelegând prin asta și alte lucruri decât cele referitoare doar la creierul abdominal…

Cred ce am văzut cu ochii. Și am văzut că oamenii sunt la fel pe dinăuntru, ce diferă e doar modul lor în care se comportă, total diferit de ceea ce sunt. E un dezechilibru! Iar singura metodă pe care o cunosc este de tip „ușor de zis și greu de făcut”. Adică să faci o corelație între ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci.

Cu câtva timp în urmă am înțeles care e diferența dintre un om-robot și un om-om. Primii doar TRĂIESC iar ceilalți SUNT.

În perioada cât am trăit m-am ales cu câteva „vânătăi” și am să specific câteva „gropi” în care am căzut de-a lungul celor (bip!) ani de viață.

  1. M-am amăgit că pot juca un rol la infinit, acela că pot fi la fel ca altul. Sau că: „what was good for father, is good for me”. My father take HIS choise, I take MY choise. Faptul că ești atras de cifre și ai iuțeală de minte este echivalent cu zero când e vorba de viață.
  2. Am greșit când am crezut că alții pot face lucrurile la fel ca mine. Sau că pot face ce-am făcut eu. E cea mai mare greșeală să-ți închipui că ești cel mai bun în ceva, indiferent ce! Te pricepi la ceva și atât. Este ca și cum ai judeca lumea după standardele tale, autoimpuse.
  3. Evită să iei decizii când ai emoții… eventual fă un duș scoțian înainte. Mai ales când în situația dată sunt implicate și alte persoane.
  4. Să crezi că ce-ți spun emoțiile corespund cu rațiunea. Sunt total diferite. Una este inteligența cerebrală și alta e cea emoțională.
  5. E o tâmpenie să te iei după ceea ce numesc alții „moralitate”. Eventual, trimite-i la „oglindă”.
  6. A fi altruist e o dovadă de risipă. Toate demonstrațiile pe care le-am primit de-a lungul anilor dovedesc că se folosește din plin matematica în scop personal. Semnul cel mai folosit este „adunarea” și mai puțin sau chiar deloc „scăderea”. Sau „împărțirea”.
  7. Să crezi că membrii unei echipe sunt de acord să împartă totul. Adică: responsabilități, eforturi și recompense. Cu gura da, cu fapta ba! Sau, altfel exprimat, „ce-i al tău e al nostru, ce-i al meu… e doar al meu!”. Sau că tu poți vorbi în numele altcuiva.
  8. Să crezi că vreun guvern sau instituție de stat ar face ceva pentru tine gratis.
  9. Să crezi că ești dator să asculți vreo lege. Singura datorie pe care o ai este să le cunoști!
  10. Să crezi că ai ceva mai mult decât pe tine. Și că oricine altcineva te-ar putea împiedica să începi O NOUĂ VIAȚĂ. Mă refer la persoane care fac parte din anturaj, familia din care provii sau cea pe care ți-ai făcut-o.
  11. Să crezi că cineva ți-ar fi dator sau că tu ai datora cuiva ceva. Singurele obligații sunt cele asumate doar de tine, conform principiilor tale de moralitate.
  12. E o naivitate să crezi că orice fel de bogăție îți va da libertate. În primul rând îți dă responsabilități. Din moment ce e munca ta, tot tu ai dreptul de a decide ce faci cu ea.
  13. E o prostie să poți crea condiții mai bune pentru altul decât pentru tine. Oricum, în spațiul tău vital vor intra doar cei la care le dai tu voie…
  14. Să crezi că vreo societate are nevoie de ajutorul tău. Ajută-te pe tine și apoi ajută pe alții.
  15. Orice decizie pe care o iei în prezent se bazează doar pe ce ai astăzi. Tot ce ai avut în trecut ține de domeniul trecutului. Pe atunci erai altcineva. Din moment ce te gândești la trecut, cu timpul vei constata că el va acționa asupra ta exact ca frâna de mașină.
  16. Senzația de sufocare este efectul de „colivie”. Pentru a ieși din colivie plătești un preț, cu mult mai mare decât te-ai fi așteptat. Și mă îndoiesc că te-ai fi așteptat la altceva decât… să ieși din colivie. Ai omis următorul lucru din discuție: prețul. Pentru că rămânerea are un alt preț, ieșirea altul și… ce faci după ce-ți iei zborul.
  17. Să ai vreo certitudine sau vreo siguranță. Totul se schimbă! Inclusiv tu.

Concluzie:

M-am întrebat cu câtva timp în urmă dacă mai cred în ceva. Cred! A fost un lucru care l-am avut mereu cu mine și în mine. De-a lungul timpului i s-au dat diferite denumiri: Dumnezeu, Alah, Univers sau Acasă.

Cred că există o putere care intervine ori de câte ori se petrece vreun dezechilibru. O „groapă” e doar un avertisment că undeva, în modul de gândire și de acțiune, am greșit. Cu câtva timp în urmă eram în altă groapă. Atunci cineva m-a îndemnat să-i scriu lui Moș Crăciun. Am primit exact ce am cerut. Așa că, anul ăsta îi scriu din nou lui Moșu. Dorința mea e un pic mai mare de data asta… așa că-i scriu din vară.

După Dumnezeu mai vine cineva, acel om care m-a îndemnat să scriu.

Deci, dragă Moșule, pregătește-ți săniuța, tolba și renii, pentru că ai deja un client!

Anunțuri

Comments on: "Salată de gânduri (varză!)" (7)

  1. Offff 😦
    Acum este si mai greu(rau) dupa ce am citit.
    Si astea le stiam,le-am afirmat si eu la un moment dat.
    Si totusi este greu!

    • a fost odată, un film în care am auzit definiția amorului:
      – când se naște omul zice „a”
      – când moare zice „mor”
      Deci… a trecut și stadiul de biberon iar până la… mai e timp.
      Știai că singura ființă care a fost găsită în viață după exploziile atomice experimentale din deșert? Da-da, erau vii! Atâta doar că se comportau cam ciudat…
      Știi când mi-a fost mie greu? Când am refuzat să mă spovedesc… orice povară „împărțită” e mult mai ușoară. 🙂
      mail? 😉

  2. Whiou! Ce replică!
    Privitor la cele 17 puncte?
    Îhhhhh…
    Cred că am călcat în toate străchinile, plus vreo câteva „private property”…
    Dar îmi place o vorbă a unui mare general: „Poate am pierdut bătălia asta, dar în nici un caz, RAZBOIUL”. Lăsând la o parte contextul belicos care îmi displace, reţin ideea, care e magnifică:
    A te da bătut după prima înfrângere din viaţă, înseamnă A TE RECUNOAŞTE ÎNFRÂNT DEFINITIV.
    Şi e păcat! Modul în care gândesc, depinde de mine! Singurul pe care îl pot schimba, sunt eu însumi!

  3. Sunt impresionata ! Sunt impresionata de faptul ca ceea ce ai simtit cand ai scris acest articol, am simtit si eu de multe ori, diferenta este ca eu ezit sa scriu trairile si simtirile mele ( la capitolul socializare stau foarte prost) si daca as face-o mi-ar fi foarte greu sa ma exprim atat de clar si concis ! Esti extraordinara !

    • Atunci când vrei să scrii cuiva îi trimiți tot alfabetul, din care el să ghicească cam ce vrei tu să-i transmiți? Sau te gândești la ce vrei să comunici?
      Da, e destul de greu să treci peste pragul „filei albe” care te așteaptă. Primul lucru pe care-l poți face e să-ți scrii ție. Ca de exemplu, să-ți răspunzi la întrebarea: ce mă face să ezit ACUM? Trecutul oricum e… trecut. Știu că uneori tăcem pentru că trebuie să… tăcem și că perioada de tăcere are o limită, acea pe care o suportă fiecare. Iar prima limită pe care o știu este sănătatea! Claritatea și limpezimea vin ca o consecință normală, datorată practicii. Prin scris îți clarifici multe, foarte multe lucruri…

  4. Ai dreptate, eshti varza, dar te prinde !

    • Uneori mai fac curățenie pe la spam-uri, așa am dat peste comentariul dumitale. L-am aprobat din următoarele motive:
      1. Faptul de a recunoaște e doar un prim pas. Al doilea e să te apuci să scrii și să publici. Ori asta înseamnă să ai curaj.
      2. La punctul 17 din articol am specificat că „totul se transformă”, deci stadiul de legumă e temporar.
      3. „Groapa” e de fapt o provocare. Atunci când ești în ea îți descoperi niște abilități total necunoscute.
      4. Pe undeva în articol am făcut o referire la un cuvânt: oglindă. Mai exact la punctul nr. 5. Deci ce mă „prinde” doar eu pot decide! Pe de altă parte, făcând o corelație dintre articolul scris de mine și răspunsul dumitale, mă întreb dacă cumva legumele se recunosc între ele… Din motive de precauție am specificat și asta în enunțul ipotezei. Lista mea are doar 17 puncte și poate fi completată oricând și de oricine! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: