Primul meu jurnal online pe un CMS

 M-am trezit întinsă pe o pajiște deasă, cu o iarbă verde, atât de moale și primitoare, cum numai iarba „verde de acasă” poate fi. M-am întins leneșă, să privesc cerul, apoi m-am ridicat în capul oaselor privind în jur. Vedeam de sus straturi, straturi. Alternau, o parcelă plantată, o parte de drum cu iarbă, o parcelă plantată și iar o parte cu iarbă verde… unde sunt? Mă aflu lângă un drum de țară. În zare se văd vad niște construcții. E mult mai bine să pășesc pe iarba aia atât de caldă! Mă ridic și încep să merg. Atunci, abia atunci, am auzit Vocea. Vorbea blând și cald și-mi este drag să o ascult. Îmi privesc picioarele desculțe mișcându-se și ascult…

Vezi tu firele astea plantate? Sunt puse odată ca să fie adunate așa… Cu fiecare specie în parte se petrece altfel. La început s-a pus doar sămânța. Apoi a fost lăsată în pace să crească. I se dau toate cele de trebuință pentru creștere. Tot. La fel s-a întâmplat și cu specia voastră. Oamenii sunt ceea ce sunt și sunt aproape la fel ca firele verzi și plăpânde pe care le vezi prin jur. Plantele s-au deplasat spre alte locuri cu ajutorul aerului, apei, a păsărilor, animalelor. Voi oamenii aveți gândul ca să vă mișcați. Vă creați propria voastră viață după cum gândiți. Știu că ți-a fost destul de greu să accepți unele lucruri. Gândește-te ce ai face tu în locul celui care a pus sămânța, mereu să te gândești așa…

Am înțeles. Am acceptat doar rațional unele lucruri și mai am atât de multe de învățat. Nevoia de liniște pe care am simțit-o acum câțiva ani era nevoia de a căuta în mine niște răspunsuri la întrebări. Era imposibil să capăt acele răspunsuri de undeva anume, primeam doar informații trunchiate, frânturi de adevăruri. A trebuit să las deoparte tot și să mă gândesc… atât. Îmi las gândurile în pace și ascult mai departe. Vocea m-a auzit cu mult înainte și mi-a și răspuns.

Știu de durerea pe care ai avut-o și e bine că ai început să înțelegi. Apariția fiecărui suflet-copil pe pământ se face în conformitate cu gândul părinților. E ca un fel de pact virtual. Sufletele așteaptă… au tot timpul din lume! Toți oamenii își doresc foarte mult câte ceva și cer, fiecare după priceperea lui. Atunci când își abandonează gândul însă, e ca și cum și-ar planifica să predea altuia ceea ce ar fi trebuit ei să facă. E ca un fel de dezicere de ei înșiși, de ce sunt capabili să facă. Fiecare om primește tot ceea ce îi este necesar pentru dezvoltare, pentru evoluția lui: mentală, spirituală și fizică. E ca un fel de continuitate materializată a gândului. Căci urmașii vor face foarte mult timp ceea ce părinții și-au dorit și au avut iluzia că le lipsește la un moment dat. Ar fi stupid ca o evoluție să se facă pe o linie dreaptă. Din acest motiv, la începutul unei vieți, primește fiecare exact opusul lui. Imaginează-ți pământul cu cei doi poli. Sunt asemănători în foarte multe privințe și totuși, sunt atât de diferiți prin distanța care-i ține departe unul de altul. La fel, doi oameni se întâlnesc și învață unul de la altul lecțiile care le sunt necesare, multe dintre ele ar fi trebuit să le învețe de la cei care i-au adus pe lume.

Zâmbesc, amintindu-mi ce rugămintea cuiva drag: „învață-mă, spune-mi ce să fac!”. L-am învățat făcând și vorbind. M-am oprit din predat doar când a venit rândul meu să învăț.

Exact! Fără a-ți fi drag ți-ar fi fost imposibil să predai. Fără răbdare, toleranță, nici atât!

Înainte de a merge „acasă” am înțeles ceva. Pentru a fi de acord, împăcată cel puțin rațional, a fost nevoie să adun multe cunoștințe, experiențe, sentimente, toate ca niște bucăți dintr-un puzzle uriaș. Evoluția se face oricum: tras, împins sau… de bună voie.

Anunțuri

Comments on: "Iarba verde de Acasă." (4)

  1. Just Me...Carla said:

    pup Monika si imbratisez cu drag !!!!!!!!!!!!!!!!!! mi-e dor sa comunic cu tine,salutari si lui Serban !!!!!!!!!!!11

  2. Citesc cu drag şi-mi reamintesc ce muncă grea este să faci dintr-un pui de om, un OM!
    Cred că mie şi soţiei mele ne-a reuşit şi suntem tare mîndri de acest lucru. 🙂

    • Multe felicitări la amândoi, Tiberiu. Voi, ca părinți, ați făcut ceea ce ați crezut de cuviință. El, la rândul lui, o să facă la fel.
      Eu îți mulțumesc din suflet pentru altceva. Mi-ai dat încă un motiv pentru a fi mândră de mine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: