Primul meu jurnal online pe un CMS

 A băut un pic de apă și s-a așezat în pat. Respirațiile sunt scurte, cu umplerea doar pe jumătate a plămânilor. S-a așezat mai comod în pat, ca atunci când te pregătești pentru un drum lung. Așa și este: o călătorie, altfel de călătorie. Urmărea filmul, fără să intervină sau să se sperie. I se părea absurd să-și imagineze o centură de siguranță. Știa că ea, centura, a fost, este și va fi mereu acolo.

S-a trezit plonjând într-un fel de apă, de culoare albastră. Vehicolul în care era o trăgea în jos, spre adâncuri. La început a stat liniștită, doar observând nuanțele de albastru și plutirea în jos. Știa că în vehicol mai sunt și alții. Știa. Cu timpul, a observat modificările din albastru iar geamul devine opac. Aproape se confundau pereții vehicolului cu apa. Da… e timpul să termine cu observațiile și să iasă afară.

Unde? Păi de sus, de acolo a venit.

Și-a ridicat ochii zâmbind… acolo trebuie să ajungă. Luminița a apărut, la început firavă de tot, apoi a început să prindă din ce în ce mai multă putere. „Hai, vii? Eu te aștept…” A zîmbit și a întins mâna către ea. La început a fost timidă, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Pereții au început să se disipe din jurul ei. Au existat vreodată sau… au fost doar în imaginația ei? Și-a întins trupul și a început să se îndrepte spre lumină. A întins ușor și a doua mână, dreapta. Era minunat! Orice mișcare, gest, chiar și vârful unui deget, o clătina… se lăsa atrasă de lumină. Atât.

Atunci i-a simțit. Odată cu ea au mai venit și alții din același vehicol. Simțea. Știa că sunt doi… de unde știe? Cu cât se apropia mai tare de lumină, cu atât apa devenea mai limpede, mai clară. Lângă ea, în partea stângă, a văzut corpul unui bărbat. Și el avea mâinile îndreptate în sus, spre lumină. În dreapta, a deslușit o structură feminină. Mai mult a intuit că e o „ea”.

Și-a ridicat din nou ochii în sus. Începuse să distingă și altceva… se apropia de ieșire! Unde a ajuns?

Ieșirea din albastru s-a soldat cu căderea în genunchi. Respira adânc, sacadat, de parcă plămânii dureau groaznic. Era un altfel de aer. În sfârșit, și-a recăpătat respirația normală și a început să se uite prin jur. Aproape a orbit-o strălucirea din jur și intensitatea culorilor. Palmieri, copaci diverși, verdeață, o apă curgătoare de culoare albastră și nisipul… nisipul aproape că a orbit-o. O altă casă

Anunțuri

Comments on: "Escape into the blue" (2)

  1. aveam pe undeva o ciornă…nu foarte originală, dar care vorbea despre lumină. Evident, la un nivel mult mai…empiric. ca al neștiutorului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: