Primul meu jurnal online pe un CMS

1. Un început

De ani de zile Te aştept!
Acum abia, ştiu că asta am făcut! În loc să te caut, aşa cum m-am amăgit singur…
Te aştept deci să vii, Tu, Mireasa sufletului meu, Femeia vieţii mele…
Să vii şi să te culeg, aşa cum culegi un fruct dintr-un pom şi să mă îmbăt cu mirosul tău, să admir felul în care arăţi, să fiu mereu fascinat de cum vorbeşti, de cum te mişti, de cum gândeşti, de cum arăţi. Să mă iubeşti, pur şi simplu, fără să-mi ceri nimic.
Să te iubesc pentru toate acestea, pentru că exişti, pentru că eşti frumoasă – eşti minunat de frumoasă, atât de frumoasă încât nu poţi fi descrisă în cuvinte – pentru că mă simt bine cu Tine, alături de Tine, pentru că-mi place cum gândeşti, pentru că avem aceleaşi gusturi, pentru că simţim la fel, pentru că ştii că mi-e cu neputinţă să te pun mai presus de Dumnezeu, dar ştii tot aşa de bine că după Dumnezeu, aici pe Pământ, urmeazi TU.
Pentru că ştii că astfel e singura cale posibilă. Şi bineînţeles, ştii că Dumnezeu este Iubirea însăşi!
Că Dumnezeu te-a lăsat pe Pământ pentru mine şi de aceea, stai alături de mine, munceşti din răsputeri cu mine, pentru mine şi împreună, muncim pentru a arăta oamenilor cum trebuie să se iubească unii pe alţii, pentru a arăta oamenilor cum trebuie să muncească, pentru a arăta oamenilor că poţi şi trebuie să munceşti atât pentru tine, cât şi pentru cei din jurul tău, pentru acei dintre noi care abia dacă au cât să trăiască.
Pentru că da, Mireasa sufletului meu, Femeia vieţii mele, TU eşti generoasă, iubeşti totul şi puţin îţi pasă câtă dragoste ar trebui să dai cuiva sau altcuiva, TU iubeşti pur şi simplu, pentru că altfel, ai muri, aşa cum moare o floare gingaşă, atunci când e secetă şi rămâne neudată.
Ştiu că exişti, că TU exişti, că te-ai născut pentru mine, că trebuie să te găsesc, că te voi găsi. Mă rog Domnului să Te găsesc, să-mi ieşi în cale, în aşa fel încât să-mi fie cu neputinţă să mă pot duce în altă direcţie; să-mi stai în cale, în aşa fel încât să-mi fie cu neputinţă să te ocolesc, chiar dacă din prostie sau neatenţie aş încerca.
Dar… te-am căutat? Acum îmi dau seama că am amânat până să te şi descriu, deşi, iată, ştiu de mult cum trebuie să fii şi cum şi eşti. Ştiu că exişti şi că eşti a mea, dintotdeauna, dinainte de a mă fi născut, dinainte de a te fi născut.
De ce am amânat să te caut? De ce?
M-am repezit de colo-colo, tot încercând să văd cum ar fi când una, când alta…
Cu trei femei, am ajuns mai departe decât ceea ce s-ar putea numi „platonicism”.
Prima femeie, cu care mi-am pierdut fecioria; a doua, de la care am învăţat ce înseamnă căsnicie şi în fine, cea de-a treia, care m-a ajutat să învăţ diferenţa dintre „a avea” şi „a iubi”.
Acum, după mai bine de 48 de ani de viaţă, constat că nici una din ele, nici prima mea iubire, care a fost o mare iubire – pentru că ne-am iubit – nici celelalte două, nici cele cu care am încercat să fiu mai mult decât o simplă cunoştinţă, oricare dintre acestea au fost, sunt altceva decât Mireasa sufletului meu, Femeia vieţii mele.
Am ezitat să te caut… Am aşteptat să mă găseaşti tu. Poate că m-ai şi găsit. Poate că de fapt, mi-ai atras atenţia că trebuie să te caut şi eu am fost dincolo de înţelegere deşi, atunci când s-a întâmplat, am fost atât de tulburat şi atât de hotărât totodată…
Poate că am trecut de nenumărate ori pe lângă tine, am vorbit cu tine, şi am simţit altceva decât ceea ce trebuia. Am simţit altceva decât că m-ai găsit, decât că te-am găsit. Am simţit altceva, până când am înţeles că trebuie să parcurg şi eu jumătatea mea de drum pentru a ajunge la Tine. Pentru că, altfel, ar fi nedrept. Şi tu ştii că mi-ar fi cu neputinţă să supravieţuiesc unei nedreptăţi şi că ne-am despărţi înainte de vreme, dintr-o prostie. Ştii şi aştepţi să mă hotărăsc şi să vin spre tine. Poate că eşti atât de aproape, încât mi-e greu să te observ, pentru că îmi vine greu să cred că eşti atât de aproape. Poate chiar te am mereu sub priviri. Poate chiar mi-am dat seama cine eşti şi-mi vine greu să cred.
Poate chiar am vorbit despre asta şi mi-ai atras atenţia că ştiu cine este Mireasa sufletului meu, Femeia vieţii mele, dar mai trebuie timp să ştiu că ştiu…
Aşa încât, am început să te caut. Îmi dau seama că mă pricep prea puţin , ba poate că îmi lipseşte cu totul priceperea. De aceea, l-am şi rugat pe Dumnezeu să mă ajute.

Unde altundeva aş putea să te caut Mireasa sufletului meu, Femeia vieţii mele, în altă parte decât în mine? Unde ar putea fi oglindită această imagine minunată, mai bine decât în sufletul nostru, în adâncul Fiinţei noastre? Al meu, al tău, al oricui caută într-adevăr Iubirea Vieţii sale?
Cu siguranţă, Dumnezeu a gravat-o în mine, ca să o pot găsi într-o bună zi, în ziua când mă voi hotărî să o caut, cu adevărat.
Atunci, în acea zi, voi şti că TU, Mireasa sufletului meu, Femeia vieţii mele, ai înăuntrul meu o copie, care trebuie să semene foarte mult cu amândoi. Ceva asemănător imaginii tale într-o oglindă, dar mult mai bogată în nuanţe, în culori şi în simţiri.
Trebuie deci să descopăr această imagine; să TE descopăr. Şi cum altfel ar putea fi posibil decât căutând în mine pulberea de stele, şi îmbinând într-un întreg ceea ce îmi place cel mai mult?

Anunțuri

Comments on: "MIREASA SUFLETULUI MEU" (7)

  1. Precizare: Am dat LIKE, mai puţin pentru textul meu, că sună a măgărie. Am făcut-o pentru comentariile de sub text. Mulţumesc tuturor celor care au citit!
    Ca anecdotică… Textul a necesitat vreo 6 ani de muncă şi a fost rescris de vreo câteva zeci de ori! Abia când am considerat eu că „e gata”, a apărut Monica. Stranie coincidenţă…
    Textul face parte integrantă din volumul „Casa şi Familia”, publicat în 2010.
    Lectură plăcută tuturor!
    Casa şi Familia

    • Uite încă un citat din cartea „Începutul călătoriei”:
      Mie îmi trebuie una înceată ca mine, blândă, drăgăstoasă, visătoare, dulcică, pupăcioasă, veselă, înțeleaptă, răbdătoare, tenace, muncitoare cât cuprinde, tolerantă peste măsură așa cum sunt și eu si, culmea!, chiar sunt încântat, îmi pare bine că sunt excesiv de tolerant.
      Isus era și mai tolerant și altul mai bun, mi-e greu să cred că poate fi găsit, în afară de Dumnezeu în totalitatea Lui. Dar eu sunt greoi și mă ridic cu greu la înălțimea lui Dumnezeu. Poate că ar fi trebuit să fiu altfel. Nepricepându-mă ce să fac să fiu altfel, ce să fac? Să fiu în nici un fel? Mai bine Țestoasă decât nici una nici alta…”

      Lucrurile frumoase merită împărțite… 🙂

  2. minunat!
    Poate ASTA este definiția iubirii!
    🙂

    • „Spune-mi unde ți-e inima ca să-ți spun cine ești” 🙂
      Uneori, ca să faci loc în viață și la acel ceva care simți că îți lipsește, mai lași un pic din altă parte. Depinde de alegerile pe care le face fiecare! Tot ce pot să spun e că plânsul e un consum inutil, la fel și cu regretele. Dacă pui mâna și zici „au, buba”, în loc să pui un pansament te apuci și curăți de la rădăcină

  3. A trecut… cât timp… mai are importanță?
    Cuvintele de mai sus mi-au fost dăruite și le-am primit din tot sufletul. La fel, atunci când ne-am întâlnit fizic pentru prima oară, m-a luat în brațe și m-a ridicat sus de tot! Restul? Vine de la sine parcă…
    Am crezut în existența îngerilor și ei au venit către mine… atât doar, am crezut. 🙂

    • Superbe cuvinte, fericit om care le/a dedicat, fericita mireasa care le/a primit!

      • Tiberiu, ne-am cunoscut pe net.
        Mulți oameni trec ca orbii pe lângă curcubeu fără să-l vadă. Alții îl văd și trec mai departe indiferenți. E vorba de multe programe primite cadou de la naștere, prejudecăți acceptate, condiționări de tot felul, etc.
        Noi… credem pentru că am trecut „prin” el, la fel ca Eliade.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: