Primul meu jurnal online pe un CMS

Hai la vaaaaaaar!

Copila își ridică capul și ascultă atentă. În mâini ținea câteva fire de iarbă crescute rebele printre straturile cu legume. Era una dintre ocupațiile ei favorite, făcutul „curățeniei” prin grădină, curte sau dulapuri. Strigătul așteptat, însă, întârzie.

Își îndreptă spatele și-și ridică capul către Soare. Zâmbii larg… tare îi e drag! Se uită la el până când în ochi începuse să-i apară steluțe. Căldura lui o îmbrățișă cald, cu blândețe…

Din reverie o trezi strigătul, de data asta mai puternic. Pădurea, aflată destul de aproape, amplifică strigătul, a joacă. De multe ori se juca cu pădurea de pe prispă, trimițându-și chiotele spre ea. Și de fiecare dată pădurea răspundea: „sunt aici!”. Așa e! Oamenii vin și pleacă, tu însă ai fost, ești și vei fi întotdeauna aici, în mintea mea, în amintirile mele.

Copila își scutură mâinile de pământ și iarbă. Ieșii la drum să vadă cât de departe sunt căruțele vărarilor. Apoi se întoarse și o luă la fugă înapoi în curte strigând:

Mamaie! Mamaie! Vin vărarii!

Bunica avea alte treburi, mereu găsea câte ceva de făcut. I se părea că statul în pat, dormitul sau visatul sunt pierdere de vreme. „Cu mâna trebuie să faci ceva, altfel rabzi de foame!”. Așa că eu, ca nepoată, am găsit metoda de a face și a visa în același timp. Eram prea mică ca cunosc sensul unor cuvinte, așa că am acceptat sfatul ca atare. Auzise și ea, pentru că se ridicase de pe scăunelul din lemn cu trei picioare, făcut de tataie, își scutură sorțul și mă trimise la drum, să le spun să se oprească. Am înțeles că vrea să cumpere! A cumpăra la mamaie era cu totul altceva decât văzusem eu la oraș. Mama îmi dădea niște hârtii sau bănuți de metal când mă trimitea la cumpărături. De mică m-a învățat cu banii, să cer ce vreau și să aștept restul dacă era cazul. La țară omul are altceva de dat la schimb. Așa că mamaie cumpăra cu produse. Atunci am învățat eu cam ce înseamnă și cum se face trocul, cum e cu târguiala.

Cu var își primenea casa de Paști și de Crăciun, așa că în fiecare an cumpăra. Ce dădea la schimb? Fasole, mălai, boabe de porumb, vin sau țuică, ouă, lapte sau brânză. Vărarii veneau de departe iar acolo pământul era mai puțin bun pentru grădinărit. Ca să trăiască și ei, porneau cu căruțele și umblau prin țară. La fel, tot prin troc, mamaie mai făcea rost de câte un ceaun sau oale de lut. Uneori, rar de tot, mai coborau cei de la munte. Atunci era în sat o adevărată sărbătoare! Cartofi mai buni sau brânză bună ca a lor raaaaar, tare rar… Atunci oamenii umpleau coșuri de răchită împletită cu ce aveau prin grădină sau prin poduri. Brânza se „cumpăra” cu roata! O roată uriașă ca dimensiune, aproape cât cea de camion!

Țiganii erau meșteri în fier. Îi spuneai meșterului cam de ce dimensiune vrei oala sau cazanul. Metru? Da de unde… măsura era la „ochi”. Cu poala hainei măsura tabla… Ce vroia țiganul la schimb era cu totul altceva! Cerea și produse și bani, pentru că materialele costă. Așa că, dacă vroiai ceva care „să țină”, te tocmeai scurt.

De ce mi-am adus aminte astăzi de troc?

Poate că azi e duminică și zâmbesc ori de câte ori îmi aduc aminte de mamaie și tataie. Poate că lecțiile de troc cu „cât ceri pentru asta sau pentru atâta” le-am uitat de prea mulți ani…

Sau poate am uitat ceea ce am prea mulți ani…

Poate am omis de ce am nevoie cu adevărat…

Zâmbesc acum… sunt fericită și am și cui să fiu recunoscătoare pentru asta: pădurii, Soarelui, bunicilor, căruțașilor și lui Dumnezeu, că de la El sunt toate… 

Anunțuri

Comments on: "Pledoarie pentru barter" (4)

  1. Eu îmi amintesc de cei din Mureş, care veneau cu oale, crătiţi, etc., emailate sau cu veselă din faianţă şi voiau haine vechi.
    Am vrut să fac şi eu barter în primii ani cu firma. E complicat… Ca PFA, merge. Te înţelegi cu omul altfel. Oricum, se pare că oamenii în general au pierdut noţiunea de VALOARE. Barterul, merge doar când ambele părţi au clară în minte VALOAREA DE ÎNTREBUINŢARE.
    Şi din ce în ce mai mulţi, vor totul pe nimic…

    • Păi de! Unde-i preț fix… e fix. Comunicare zero! Eu am ajuns la concluzia că acest „tot” pr care-l vor e doar plăcerea de a consuma, a aduna așa… „ca să fie”. Să mai și dea ceva la schimb?!? Doar dacă ceri. Iar dacă ai curajul să faci și așa ceva, te-ai dus pe copcă…

  2. Şi printre memoriile mele de copil umblă tot felul de ambulanţi care fie ofereau produse, fie servicii (tinichigii, sticlari, spărgători de lemne, curăţat zăpada din curte şi de pe trotuar) dar cu trocul nu ştiu cum este decît din auzite. Vremuri apuse…. 🙂 Oare ?

    • Doar din auzite? Ca să beneficiezi de un produs sau de un serviciu plătești cu bani. Banii, ca să-i obții, consumi un alt timp, de data asta al tău. Tiberiu, tot timpul facem troc. Să fiu și brutar sau grădinar, croitor de haine sau pantofar… e prea mult pentru un om. Pe vremuri i se spunea troc, acum i se spune barter.
      Sincer, la tinerețe dai alt preț pe timpul tău, la maturitate începi să fii mai atent ce faci cu el…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: