Primul meu jurnal online pe un CMS

 Una dintre problemele de care m-am izbit de-a lungul timpului și la care a trebuit să găsesc soluții a fost transferul de valori. Poate pentru unii oameni problema respectivă pare a fi una simplă. Teoretic da. Practica, însă, dovedește contrariul!

Ca emigrant te lovești de tot felul de probleme. Se pleacă din „n” sau „ț” motive. Pleacă cineva de la prea mult bine?!? Am mari dubii că da… cel puțin până la ora actuală.

A fost un timp când priveam totul ca un copil, încrezător într-o soartă mai bună. Ca emigrant ești primit pe „ușa din dos”, mai ales în perioadele când piața era în căutare de „mâini” sau „creiere” la preț redus. Te lasă să muncești, să iei și bani. Să te bucuri și tu de ei?!? Depinde! Dacă ai familie acasă, știi că au așteptări de la tine. Deci, ca un bun creștin, primul gând îți este acasă. Cum să trimiți? Cum să-i ajuți?

Înainte de a circula moneda europeană, erau folosite marca și dolarul. Tu, cel plecat, primeai altă monedă de schimb, care, de multe ori, era mai greu de schimbat în țară! Singurul loc unde se puteau schimba banii erau băncile. Acolo ți se cer acte, sursa de venit, etc. E o piață cruntă, o cale cruntă, unde încerci (din răsputeri!) să-ți păstrezi calmul și regulile de bun simț învățate de acasă. Ne creștem copii în turnuri roz și apoi ne mirăm de ce o mai iau și razna… uneori.

Pe atunci (înainte de anno domini 2000) aveai mai multe soluții. Una dintre ele era să apelezi la un samsar, de cele mai multe ori din aceleași neam cu tine. Contra cost, bineînțeles. De cele mai multe ori, comisionul cerut însemna aproape 40% din valoarea sumei de bani. În plus, îți lipseau garanțiile de orice fel, inclusiv că am inclus și posibilitatea de a dispare cu tot cu bani. S-a mai întâmplat și așa ceva, căci banul este un amplificator. Scoate la iveală ceea ce ești pe dinăuntru.

Am renunțat la o astfel de idee și-am avut o alta, mult mai „trăznită”. Să mă duc eu însumi la o firmă de transport internațional, care avea legături și cu România. Am gândit cu voce tare ideea mea. Poate un pic prea tare, pentru că imediat m-am trezit cu sume de bani diverse în mână, învelite în bucăți de hârtie de diferite origini… Pe hârtii erau adrese, nume, orașe diferite. Mă uitam la bani și-am început să plâng… sincer. Îmi era frică mai puțin de suma pe care o aveam eu, era a mea, dar să am pe cap și altele era o responsabilitate enormă! Dacă eram prinsă mi se confisca TOT. Asta doar dacă… Am zis da. Mai exista și posibilitatea și celuilalt „dacă merge?” Și-a mers! Povestesc pe scurt doar esența: comisionul cerut de firmă pentru schimbul valutar era foarte mic. Transferul banilor se făcea în plicuri sigilate, în plus și garanția că plicurile ajung la destinatar. Tot atunci am aflat și prețul de transport al mărfurilor. Suma totală plătită era sub 15% din valoarea banilor trimiși. Față de cei 40% ceruți de samsar…

În fine, poate te întrebi dacă am primit ceva în schimbul serviciului făcut! Material deloc. Oamenii ăia munceau cot la cot cu mine! M-am mulțumit cu experiența căpătată și cu informațiile căpătate. Asta sunt! Dacă vrei să ai informații te duci tu să le cauți! O mică doză de „nebunie” este bună. Dacă vrei să știi și altceva…

A mai trecut ceva timp. Datorită cerințelor din ce în ce mai mari de pe piață a mai apărut o firmă: Western Union. Firma și-a deschis filiale peste tot, cam în fiecare loc unde se aflau emigranți, adică surse. Metoda de transfer era greoaie, se cereau de fiecare dată acte de emigrant legal, calculatoarele aveau mereu probleme iar programul de funcționare a unor astfel de ghișeuri era total nepotrivit pentru clienți. De exemplu: ghișeul era deschis de la 7 la 14, cu specificația: transferul de bani se face de la 10-12. Am crezut că visez prima oară… Lupul și părul! Dar am învățat să am răbdare. Și să tac. Pe atunci era una dintre puținele posibilități.

Comunicarea cu funcționarii? Ah, încă o lecție! Întrebările scurte și directe sunt cele mai folositoare. Altfel, riști să te trezești cu tot felul de surprize: auzi povești nemuritoare în cazul fericit sau, dimpotrivă, să fii refuzat din diferite motive: servere ocupate sau probleme cu funcționarea calculatorului de exemplu. Sunt cele mai des folosite scuze. Asta dacă ai toată hârțogăraia cerută în regulă! Western Union percepe un comision uriaș, mai ales că e vorba doar de un transfer virtual de bani. Atunci când comisionul cerut este nejustificabil de mare m-am întrebat de multe ori în buzunarele cui intră banii ăștia. Asta a fost odată… acum evit să mai folosesc serviciile firmei, iar dacă o fac e doar dacă e singura posibilitate de transfer.

Între timp, se pare că informațiile despre sumele de bani transferate dintr-un loc în altul a „răsuflat” și a ajuns la urechile unor firme „de stat”, aș putea zice. Așa am aflat că o firmă obișnuită de curierat a mai adoptat legal astfel de transferuri. Numele ei este MoneyGram. Aici e mult mai simplu totul. După două transferuri poți să-ți faci și un card care elimină hârtiile cerute doar la un act de identitate. În plus, comisionul cerut este mic. Asta e!

Da, mai există și poșta obișnuită. Aici sistemul a rămas la fel de greoi și comisioanele la fel de mari de ani de zile. Deci, ai de unde alege…

În ultimul timp am învățat și altceva. Folosirea contului PayPal a fost ca un fel de „binecuvântare”. Totul se rezolvă de acasă. Acasă însemnând locul unde mă aflu fizic. Scutesc prea multe ca să le înșir aici…

Te întrebi TU, cititorule, de ce am numit acest articol „Transferul de valori”. Am să spun și de ce… Valorile suntem noi, oamenii. Și tu, și eu. Noi. Toți. În anii de pribegie am învățat un lucru foarte dur: oricât ai trimite acasă e insuficient! Pensionarii se plâng, guvernul e surd, toată lumea se vaită. Pe noi, cei care trimitem, ne întreabă cineva ceva? Ai vise de pensie?!?

Acest „carpe diem” a devenit ca un fel de steag virtual, o insignă invizibilă pe care și-o pune toată lumea, inclusiv eu. Eu, una, mi-am mâncat „pensia” cu vârf și îndesat. Ani de zile am muncit ca și cum aș fi murit mâine. De trăit? Doar dacă ai timp… Acum fac altceva:

Trăiesc ca și cum aș muri mâine.

Muncesc ca și cum aș trăi veșnic.

Cuvintele de mai sus aparțin altcuiva… le-am auzit, le-am aplicat și sunt mulțumită de rezultate. Fiecare e liber să facă ce vrea, să creadă ce vrea. Refuz să mai trimit bani în țară. E dreptul meu de a alege.

Te întrebi dacă mai am pe cineva acolo, în România? Da, am. Ce vină am eu că pensiile sunt așa cum sunt? Ce vină am că salariile sunt prea mici? Se plânge cineva de prea mult bine?!?

Sau poate te întrebi dacă sunt bogată? La ce înțeleg eu prin bogăție, da, sunt.

Sau poate te întrebi dacă fac donații? Da, fac. Zilnic. Sunt și un consumator, iar prin toate cele plătite se strecoară tva-ul. E singura taxă pe care o consider justă. Mai donez și pentru sufletul meu, căci am ajuns la concluzia că tot ce fac e pentru mine, acea sămânță de Dumnezeu… Donez bani la un muzicant care-mi place cum cântă, ceva de mâncare unui flămând, o haină celui care tremură de frig, am donat la Wikipedia din respect, uneori mai donez și un zâmbet acolo unde e bine primit… atâta pot, atâta fac. Mai aprind și lumânări, mai mult acasă, căci Dumnezeu se află în Tot și în Toate.

Evită, cititorule, să dai cu piatra. Evită, căci, cine știe, poate cândva o altă piatră te va lovi…

Mulțumesc, Șerban. Atunci când am căzut, tu mi-ai întins o mână…

Anunțuri

Comments on: "Autoeducație. 1-Transferul de valori" (12)

  1. Carla said:

    LA MULTI ANI MONIKA !!!!! SA FI IUBITA,FERICITA,SANATOASA SI TOTDEAUNA FRUMOASA !!!! PUSIC DRAGII MEI !!!

  2. Dacă tot ” tot ce e „prea mult” strică. Inclusiv „bunul simț”…atunci îți spun doar un simplu dar din tot sufletul La Mulți Ani !
    Carmen Amza

    • Știi cum se traduce „bunul simț”? „Ce-i al tău e al nostru, iar ce e al meu… e doar al meu! ”
      Să fii iubită, Carmen… e ceea ce-ți doresc și eu. 🙂

  3. Raul cu binele clar ca sunt inexistente. In schimb exista alegeri inteligente care ne avantajeaza sau alegeri care merg in contrasens cu ceea ce noi dorim si ne intregesc ca ceea ce suntem. Mai apoi indiferent de ce alegem, e imposibil sa jucam solo. Intr-un fel sau altul e musai sa interferam cu semeni de ai nostrii. Daca avem noroc, gasim tovarasi care privesc in aceeasi direectie cu noi, lasand energiile sa curga liber intre unul si celalalt. Ori daca nu suntem prea norocosi, dam peste persoane care cred ca li se cuvine totul si blocheaza cat de mult pot in ograda lor. De aici si starea de inraire, de angoasa si nemultumire. E imposibil sa faci ceva bun daca motivatia si bucuria jocului in echipa lipseste. Cand vom intelege acest major aspect, multe distorsiuni vor disparea si alte noi valori mai inalte vor prinde contur.

    • Mare adevăr, Ramona! Energia e făcută să circule. Tot ce putem noi să facem e doar să-i arătăm și unde să se ducă.
      Mulțumesc mult de tot pentru răspuns. 🙂

  4. Mi-e destul de anevoie să comentez…
    Experienţa cu transferurile, la mine e cam absentă. Cel puţin partea cu „dark ages”, era neagră…
    Pe de altă parte, lucrând cu băncile din 1990 încă, am învăţat câte ceva. Apoi în 1993 cursul de contabilitate generală, a făcut niţică lumină în capul meu în chestia cu băncile, conturile. Mda… Acum când revăd parcursul, constat că e mult de povestit. Mă întreb când şi cum am învăţat toate astea… Parcă ieri eram în faţa formularului de balanţă („document cumulativ” îi zicea…), transpirând şi plângând de multe ori, când după o oră, două, trei de buchiseală, greşeam o cifră. Una singură! …Şi de la capăt! Aş vrea să pot spune că a fost uşor, că a fost simplu… Dar mă mint singur! A fost groaznic de greu. Dar a trecut!

    • Aaaa… Multe lucruri le-am omis, altfel m-aș fi întins prea mult la vorbă. Fiecare are parte de tot felul de experiențe în procesul de învățare. De plâns?!? La ce mi-ar fi folosit? Eram atunci și tot atunci aveam nevoie de soluții. Mi-au lipsit multe: cursuri de nici un fel, dex de unde, doar un dicționar obișnuit. Atât. Mulți dintre cei pe care îi întrebam refuzau să ajute (ce? pe mine m-a ajutat cineva?) sau dădeau răspunsuri în bătaie de joc. Așa am învățat, cum am putut. E unul dintre motivele pentru care am ajutat pe oricine care mi-a cerut ajutorul, indiferent de nație.
      Acum zâmbesc când îmi amintesc toate astea… pe de-o parte, au avut și momentele alea farmecul lor….

  5. rus8anca said:

    Monica te înţeleg perfect!
    Locuiesc şi eu împreună cu familia mea, în Italia de mai bine de şase ani, ştiu ce înseamnă să fii „singur” într-o ţară străină..oamenii s-au înrăit, au devenit nebuni după bani, au uitat ce înseamnă adevăratele valori…
    Vviaţa îţi dă atâtea „palme” şi „şuturi” până când realizezi adevăratul sens al vieţii!

    • Ancuța, oamenii sunt oameni și atât.
      De altfel, am specificat și în articolul publicat că „banul e doar un amplificator”. Și sunt mult mai multe astfel de amplificatoare… Ai văzut vreodată comportamentul animalelor la restriște? Cei rămași pe loc se rup între ei, alții pleacă cât mai departe. Deci, am trecut și pe-acolo…
      Singura diferență dintre „om” și „animal” este CONȘTIINȚA. Iar ea îmi spune să îmi văd mai departe de drum. A fost o perioadă când eram supărată, acum mi-a trecut. E fără sens. Îmi consumă prea multă energie și timp. Mai am câte ceva din amândouă, e zestrea cu care m-am născut, așa că aleg să mi-o folosesc mult mai util… 🙂

    • Pe de o parte, poate că ai dreptate. Pe de altă parte, mă gândesc şi altfel: Au avut oare oamenii destule ocazii să fie „buni”? Sau au avut doar ocazia să fie „buni de muncă”?
      E o întrebare…
      Dacă am supărat, îmi cer iertare…

      • Prieten îmi este Platon… dar mai prieten îmi este Adevărul!
        Buni de muncă, Șerban, buni de muncă…
        Și din ce în ce mai des îmi reamintesc că tot ce e „prea mult” strică. Inclusiv „bunul simț”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: