Primul meu jurnal online pe un CMS

Priveam scena cu ochi mari… încerc să o descriu. Curtea propriu zisă era un loc drept, liber, fără nici un fel de gard. La margine, chiar la sfârșitul drumului pe care venisem, se vedeau două camioane mari cu remorcă. Casa, destul de micuță, era construită pe o prispă și era sitată în partea stângă a curții. În dreapta, era o clădire mică împărțită cu ajutorul a trei uși. Am aflat mai târziu că acolo erau wc-urile și dușul. Deasupra clădirii era pus un butoi mare de tablă… căci apa se încălzea doar de la soare. Lângă toalete, tot dreapta era ca un fel de șopru sau o magazie. Acolo am văzut tot felul de bidoane, lăzi goale, o sârmă întinsă… și cam atât. Exact în mijlocul curții erau corturile pomenite în articolul anterior. Mari, foarte mari! În ele intrai exact ca într-o casă, ușile fiind făcute tot din scânduri și folie de plastic. Fiind încă destul de cald, ușile erau deschise larg… cu toată oboseala din mine, curiozitatea m-a făcut să arunc o privire înăuntru. Ce-am văzut? Covoare întinse pe jos, direct pe pământ, camera era împărțită în spate cu ajutorul saltelelor, pe niște lăzi mari din plastic erau aranjate și împăturite haine. Și curat! Covoarele erau curate, paturile întinse și aranjate, totul arăta într-o ordine destul de greu de crezut. Și încă ceva… chiar dacă povestesc despre corturi făcute din scânduri și folie de plastic, totuși am văzut și „ferestre” și „acoperiș”. Da… acoperișul era făcut din trestie și papură, la fel cu pe care o văzusem la marginea drumului pe care venisem.
Actorii! Fac un rezumat al clanului, sau măcar încerc… Nea Tănase cu nevasta aveau șase copii. Ne-am nimerit într-o perioadă de doliu, căci fiul cel mare (Tanga) murise cu câteva zile înainte, lăsând în urmă nevasta și copilul. Ceva mai târziu am aflat și cauza morții… supradoză, căci nea Tănase mai făcuse și astfel de negoț. El pentru bani, feciorul pentru consum. S-a lăsat de astfel de comerț doar când i-a murit băiatul cel mare. Copilul lui Tanga era singurul care arăta slab și bolnăvicios. Oricât a încercat baba (cea bătrână) să-l facă mai zdravăn, mai vioi, degeaba… Apoi urma Vasile, cu nevastă de origine albaneză. Când mă uitam la perechea asta mă întrebam dacă cumva el s-a măritat și ea s-a însurat, căci Vasile ceda foarte ușor la vederea femeilor. Copii? Atunci aveau doar trei… Iani era al treilea, cu nevasta lui Sofia. Era singurul dintre ei care era mai diferit. Era cel mai înalt din familie, structura lui fizică semăna cu a noastră… spun asta pentru că marea majoritate erau rotunzi, cu picioare scurte și foarte pline sus, umeri foarte lați, cu burți mai mici sau mai mari, dar scoase în evidență prin ținuta dreaptă și mândră. Iani și Sofia aveau cinci copii, patru băieți și o fetiță. Un lucru destul de ciudat am observat la fetiță: pielea ei era albă și părul blond. Ceva mai târziu am aflat că fata a fost adoptată de pereche, ea fiind născută de o româncă în perioada cât a stat la ei. Ultimul băiat, Valandi, era un copil atunci. Apoi mai erau și fetele, una mai mare căsătorită în Atena, cealaltă era copilă încă. Deci… familie maaaaare!
De unde știau ei românește? Baba era de origine română. Bunicii ei plecaseră din România pe vremea celui de-al doilea război mondial. La origine erau muncitori agricultori, cu asta s-a ocupat din neam în neam. Mergeau cu corturile prin țară, acolo unde era de săpat sau de adunat. Cu timpul cunoscuseră toată țara, știau unde e nevoie de mână de lucru și când. Bunicii mei au avut argați la curte, țigani care veneau și lucrau pe pământurile lor. Pe lângă hrana zilnică, primeau și bani și produse. Chiar dacă am apucat-o puțin timp pe mamaie, totuși știu că o femeie dintre foștii argați venea atunci când mamaie îi trimitea vorbă. O ajuta la curățenie, la grădină sau la văruit.
Cam atât știam eu despre țigani! Mai târziu am aflat că eu fură, mint, înșeală, etc. Păi aceleași lucruri le-am văzut peste tot, în lumea asta mare, la diferiți oameni, indiferent de categoria socială sau de situația financiară… În fine…
Țiganii… știu doar că există, așa cum exist și eu sau tu, cititorule. A trebuit să trec prin experiența asta ca să învăț ce asigură continuitatea unui neam. În primul rând sunt aceleași legi interne de sute sau chiar de mii de ani. Ele se transmit prin educație strictă și se respectă cu sfințenie. La ei se respectă bătrânii foarte mult, orice problemă pe care o are cineva este pusă pe tapet și discutată. La astfel de discuții participă înclusiv cei mici, și sunt lăsați să stea atâta timp cât păstrează liniște. Hotărârea luată este respectată cu sfințenie, pentru că o astfel de hotărâre este spre folosul tuturor, inclusiv al persoanei implicate. Chiar dacă aveau neveste și copii, am văzut pe cei bătrâni „urechindu-i” verbal pe cei care mai călcau pe alături de drum. Baba ținea o ordine strictă în curte, le făcea pe nurori în toate felurile dacă îi vedea pe copii murdari prea mult timp, lăsați flămânzi sau cu cortul în dezordine. Multe dintre gesturile și obiceiurile lor mi-au amintit de ritualurile văzute la țară, la sat. În fiecare seară vedeam oale mari, puse cu apă la foc. În fiecare seară țiganca își spală copii, apoi bărbatul (dacă e acasă, altfel îi lasă apă caldă pregătită), apoi se spală și ea, după ce copii sunt puși în pat la culcare.
Or fi mai multe feluri de țigani pe lumea asta, eu pot să spun doar lucrurile la care am fost martoră atât cu trupul, cât și mintea și sufletul.
Actori mai sunt, căci mai sunt și românii. O parte sunt cei cu care am venit pe drum… căci acolo am mai găsit încă o pereche din Valea Jiului, tată și fiu.

-va urma-

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: