Bucăți de realitate

Întrerup un pic „scrisorelele” mele din cauză de… „bucățele”!
Faza 1. Plec de-acasă și văd că autobuzele circulă rar. Măi, iar fac ăștia grevă? Ok, ok… mi-am mâncat porția de greve acum vreo douăzeci de ani. Eu, made in Romania. Cine e născut în Grecia se pare că încă mai cred în soluții și/sau rezolvări exterioare. Bun! Îmi văd de drum…
Faza 2. La job descopăr o defecțiune tehnică. S-a defectat boilerul! Cineva l-a uitat deschis, altcineva a încercat să repare. Fără succes. De nervi a lăsat în urmă o mizerie cruntă… doar altcineva vine să strângă. Măi! Tot timpul trebe să fie cineva care să strângă „în urmă”?
Faza 3. Televizorul și televiziunea le-am eliminat din viața personală cu ceva ani în urmă. Se pare că au ceva cu noi, cel puțin cu mine în ultima vreme… Sunt oameni care încă mai „consumă” așa ceva pe pâine! În casa unde am fost dimineață mergea televizorul. Și văd pe ecran o față rotundă, roză, iar în spate se vede un interior fain, lux… ce mai! Nenea ăla era îmbrăcat în haine de servici… adică straie de popă. Stau să văd ce zice… „Doar cu ajutorul lui Dumnezeu și cu mila Lui vom trece peste această năpastă. Cei care au ceva de dat: o pătură, o saltea, haine, hrană, bani, etc… să dea!”
Am tras o-njurătură printre dinți cu sete…
Toată săptămâna a plouat fără măsură în unele zone din Grecia. Ok! Lucruri din astea s-au întâmplat de când mă știu eu pe lumea asta! Dacă-l vedeam pe nenea ăla cu poalele suflecate și cu ciubote, cărând sau, mă rog, făcând ceva pentru oamenii ăia, cu totul altceva decât să toace din gură în fața camerelor de luat vederi… Dar așa?!?
Faza 4. Citesc pe net diverse articole legate de noile alegeri din România. Sunt total pe dinafară de tot ceea ce înseamnă înseamnă politică. DAR! Toți politicienii de până acum au demonstrat că Dumnezeul lor e altul decât al meu. Căci al meu corespunde cu ce-am învățat de la mamaie. Iar dacă mă întreabă cineva ce zice Dumnezeul meu, vă zic acum: mamaie avea grijă să aibă lemne pentru iarnă din vară. Și podul plin, și cămara, și beciul! Dacă ningea prea tare îi mulțumea lui Dumnezeu pentru asta. Știe El ce face! Țin minte că alergam în urma ei pe pârtiile făcute prin zăpadă… una ducea la cotețul găinilor, alta la lemne iar alta la… wc-ul din fundul curții. Cât eram de mică căram zăpadă cu fărașul din tablă, că lopata m-a trântit în fund de câteva ori. Mamaie zicea că Dumnezeu ne dă de toate, dar în traistă ne băgăm singuri ce și cât avem nevoie… NOI! Acum, când scriu toate astea, mamaie s-a dus de mult în altă lume. Și ea, ca și mine, zicea: ce treabă are primarul sau popa cu zăpada din curtea casei? Dacă am nevoie de drum, îmi fac. Dacă mă lasă puterile caut pe cineva și-i dau la schimb ce am… că am destule: țuică, vin, boabe sau făină, dulcețuri, fasole, vreun cârnaț afumat… că doar e om și el ca și mine! Da, mamaie era OM și-l avea pe Dumnezeu în ea tot timpul!
Faza 5. Aflu pe drumul de întoarcere acasă că deseară e mare adunare în centrul orașului. Mai trag o înjurătură printre dinți… am și motive. Ăia urlă tot timpul în loc să-și pună capul la contribuție! Sunt o mulțime de oameni din domeniul construcțiilor care stau și șomează. Și plâng că mor de foame! Păi inundațiile au stricat o mulțime de drumuri și case! E un adevărat front de lucru acolo…
Faza 6. Grevele din ultima săptămână m-au făcut să merg pe jos kilometri întregi prin ploaie sau lapoviță. În ultimul timp foloseam tot felul de trucuri ca să-mi ridic moralul… cu mersul pe jos din ultimul timp mi-a cam pierit cheful de ele. În afară de scris! Măi… asta e ceva mai tare decât un drog! Drept urmare, fac și eu grevă… de la tastatură!
Faza 7. Asta e faină! Mulțumesc Ancuța! Mulțumesc Șerban!
Deci, da!
Uită-te și taci!