Primul meu jurnal online pe un CMS

 Ore în șir am stat și-am privit la tot ceea ce mă înconjoară… sau poate ani. Ce am văzut? Multe… Concluzia la care am ajuns e una simplă: odată ce grădina e mare, atunci e loc suficient, sau mai corect spus ÎNCĂ MAI E LOC. Dacă te întrebi : „de ce tocmai gunoaie”, îți răspund imediat.

Cineva de pe alt sit m-a întrebat pe ce lume trăiesc. Ei bine, atunci când pui greșit în discuție o problemă, vei putea avea parte de surprize. Mai exact, să primești un altfel de răspuns decât cel pe care-l aștepți. Pentru eu, cu ceva ani în urmă, m-am întrebat de ce trăiesc!

Articolul cu pricina era unul simplu, legat de un downshifting pe care l-am făcut împreună cu Șerban, pentru o perioadă scurtă. În fine… pentru unii oameni acest lucru este echivalent cu căutatul prin tomberoane! Măi să fie… dar de „tomberonarul” Neale Donald Walsch a auzit? Deși mă mâncau groaznic degetele am renunțat să-i mai răspund. Prefer să-mi petrec timpul, energia, cu un folos. Atât pentru mine cât și pentru cei din jur, doar de!, grădina e destul de mare.

Mi-a dat Dumnezeu mai multe daruri. Unul dintre ele e că pot pătrunde în mintea omului. În schimbul lui, al darului pomenit, să… tac. Ani de zile am tăcut, acum vorbesc cu tastatura!

Da, am stat la tomberoane și m-am uitat. Pescărușii doar dau târcoale, pentru că așa sunt făcuți ei, să prindă hrana din zbor. Porumbeii și multe alte înaripate caută mai întâi ce le face trebuință, coboară, iau, și-și iau zborul mai departe. Carnivorele sunt mai chinuite un pic. Felinele pot să se urce până sus, șoarecii și șobolanii la fel… câinii au însă probleme. Ei au primit altceva în dar: fidelitatea. Am văzut certându-se pentru un os sau o bucată de pâine atât unele zburătoare, cât și pe carnivori. Mai are rost să vorbesc despre oameni și comportamentul lor?

Ai încercat să privești lumea prin ochii unui câine? Eu da. Concluziile pe care le-am tras sunt de natură personală, căci fiecare e liber să creadă ce vrea. Dacă cineva se simte, atunci… așa cum am spus: grădina e mare!

Cum se comportă carnivorii? Te privesc cu ochii și așteaptă să le dai atenție, mai ales dacă ești posesorul a ceva ce le atrage atenția. Așteaptă să le dai și lor o bucățică. Iar dacă le dai ceva, ai toate șansele să vină lângă tine. S-ar putea să și rămână acolo, mai ales dacă le miroase că mai ai ceva de dat. Dacă atenția pe care le-o dai se limitează doar la mângâieri, atunci își iau porția și se culcă. Sau merg mai departe, în căutarea altcuiva, posesorul unui „bun consumabil”. Se reia ciclul, din nou și din nou, generație după generație. Un carnivor ARE NEVOIE DE HRANĂ. Toți avem, într-o formă sau alta! Unii se limitează doar la hrană fizică, alții au evoluat și caută sentimente sau emoții. Totul e posibil și… grădina e destul de mare! Deci!

M-am născut în astă lume. Bună sau rea, EA ESTE! Concluziile mele, de tomberonar al anului 2012, sunt următoarele:

  1. Sunt oameni care trăiesc din așa ceva, pentru că atât văd în fața ochilor. Le respect alegerea. Eu. Poate cândva își vor ridica ochii și vor vedea păsările zburând. Sincer, ai ce învăța de la ele. Abia atunci vor înțelege că există și alte posibilități!
  2. Tot ce CONSUMĂ omul poate fi consumat de către alte ființe. Ceea ce PRODUCE omul rar de tot, în cantitate mică sau chiar deloc, eventual poate fi reciclat TOT de către om.
  3. Oriunde există un loc curat, virgin, doar omul simte nevoia să umple acel gol cu ceva. Animalele respectă locurile unde stau sau pe unde trec. Doar omul caută să-l „înfrumuțeseze” după cum îi trece prin cap… sau prin burtă.

Părinții m-au învățat de mică că e un semn de proastă creștere să arăți cu degetul spre cineva. Mi-au trebuit ani de zile să înțeleg de ce și ce înseamnă „proastă creștere”…

Pentru că atunci când arăți cu degetul spre altcineva, atunci ai cel puțin trei degete îndreptate spre tine.

Să revin la răspunsul primit și problema pusă la începutul articolului. Dacă o parte din oameni se mulțumesc și se simt bine DOAR să arate cu degetul, eu le arăt cele trei îndreptate spre el însuși… Din instinct fac asta. Așa am aflat că și grădina Virtualiei e la fel de mare…

Deci! M-am născut în lumea asta și-am acceptat-o, ca pe o moștenire. Acum caut să văd ce pot face cu moștenirea asta, căci mă gândesc că vor mai veni și alții după mine. Care vor vrea să mai vină aici, pe planeta asta, pentru că merită să fie locuită ȘI DE OAMENI.

De câțiva ani mă tot gândesc la o altfel de soluție, decât cea aplicată de înaintașii mei. Pe net, din ce în ce mai des, găsesc tot felul de soluții. Filmul de mai jos l-am găsit aseară. Și tare-mi place ce-am văzut acolo!

PS. Cele trei degete îndreptate spre mine, refuză să se oprească din tastat. Le dau ascultare!

În ultimii ani am avut parte de tot felul de „miracole” în viața personală. Am primit cadouri „din cer”, ca să zic așa. Și toate astea s-au întâmplat după ce am descoperit că mai am și altceva decât un corp și-un creier. M-am născut în lumea carnivorilor și am trăit cu ei, ca ei, peste 20 de ani. M-am comportat ca o marionetă, ghidată doar de minte și stomac. Uneori, mai făceam daruri celor mai necăjiți ca mine. Se pare că darurile s-au întors „transformate”, căci de la fiecare am primit în schimb ceva ce mi se părea imposibil. Am primit „suflet”…

Gata cu vorbăraia! La film!

Anunțuri

Comments on: "Și pescărușii dau târcoale la gunoaie…" (4)

  1. NARCIZA said:

    De cand venim pe lumea asta descoperim o lume a carnivorilor cum zici tu, adica a acelora care au doar un corp si un creier. Traim cu ei ,ca ei multi ani. Se intampla sa murim ca ei fara sa fi descoperit si altceva despre noi.
    In momentul cand am ales sa nu mai fiu ca ei, rand pe rand au indreptat degetul spre mine,cum spui si tu, sau s-au indepartat. Sau poate m-am indepartat eu de ei. Si am ramas eu cu mine. Asta a fost momentul cand aminceput sa ma redescopar ,sa incep sa-mi cultiv si alte calitati, cand am inceput sa-mi pun intrebari pentru ca bruiajul lor de fond nu ma mai tulbura.
    Si spre surpriza mea nu eram singura asa cum credeam. Trepat s-au adaugat si altii care au aceleasi conceptii ca si mine.
    Am invatat sa traiesc in propria mea realitate si asa cum spunea Pera Novacovici ceilalti sunt doar musafiri.

    • Eu zic că trăim în lumi paralele! 😆
      Musafirii mai vin doar dacă mai uităm vreo „fereastră” sau „ușă” deschisă. Asta înseamnă că din nou trebuie făcut „curățenie”. ÎN NOI!
      Mai am de făcut curățenie… destulă. 😦

  2. Te citesc cu atenție de fiecare dată. Pentru că aici găsesc ALTCEVA. Da, sunt un carnivor, care uneori își aduce aminte și de cealaltă parte a finței sale. Dar mi-e bine când nu mă judecă nimeni.
    Mi-a plăcut teiria arătatului cu degetul!
    🙂

    • Abia în seara asta am citit comentariul… 😦
      De ce să te judec? Păi cum crezi că-ți mai aduci aminte de ALTCEVA, fără să fie acel ALTCEVA deja în tine? De tine depinde ce vrei să fii… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: