Primul meu jurnal online pe un CMS

Articolul de față este ca un răspuns mai detaliat la Manifestarea banilor 

 

Așadar, toată lumea știe să cheltuiască! Câți știu și CUM SE FAC? După aproape 30 de ani de făcut bani am făcut un fel de bilanț. Pentru început, s-a ivit o întrebare care părea atunci destul de chinuitoare: ce am dat în schimbul banilor? Așa mi-am dat seama de valoarea timpului, de experiența dobândită, de sănătatea pusă de mai multe ori în pericol și de rezultatul obținut.

Cu ajutorul și prin intermediul internetului am discutat cu Șerban, ne-am exprimat fiecare opiniile legate de experiența de viață pe care am avut-o fiecare. Așa am descoperit că există niște conexiuni între „ce” și „cum” am făcut când am avut succes și, partea mai puțin văzută, „de ce” și „unde” am greșit. Deci, câteva luni de zile discuțiile s-au purtat doar online.

Urmărind discuțiile de pe net în cadrul grupului am observat că multe lucruri se pierd pe „traseu”. Chiar dacă aparent avem avantajul de a comunica și offline, multe dintre discuțiile purtate rămân tot așa… între noi doi. Folosind doar graiul, fără a scrie, mă duce la pierderea unor puncte” destul de valoroase. Din moment ce m-am înscris și eu la 5 PI, prezența mea în cadrul grupului necesită ceva mai mult decât discuții, indiferent dacă sunt off sau on. Au și ele rostul lor, totuși, ca cursant mai am și altceva de făcut decât să stau de vorbă.

 Am avut noroc la bani toată viața! Ce înțeleg eu prin „noroc” e cu totul altceva decât câștigul la loto-prono sau 6 din 49. Mi s-a părut ceva necurat în jocuri, indiferent de ce fel de jocuri ar fi vorba. Ori dacă am reticențe despre ceva, atunci acel lucru pentru mine e nefuncțional. Da, știu, astfel de lucruri pot fi funcționale pentru alte persoane. Eu am preferat să dau ceva în schimbul banilor, ceva care îmi aparține mie. Fiecare om are dreptul de a-și alege modul de gândire, iar după cum gândește își crează și realitatea care i se potrivește. Dacă am avut avantaje în urma unui astfel de mod de gândire? Mi s-a spus de prea multe ori același lucru și de la diferite persoane, și anume că dorm ca bolovanul. E un mare avantaj să ai conștiința curată

Să revin la tema pusă în discuție.
De obicei, citesc multe lucruri. Uneori, din cele citite, câteva îmi rămân agățate undeva în minte. Ieri am dat peste o frază, un fel de zicală bătrânească. Ea spune așa:

Decât să plângi de mila unui copil, mai bine plângi de dorul lui…”.

Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: „Oare și reciproca e valabilă?”.

Șerban a avut ideea de a înlocui cuvântul „copil” cu bani. Să vedem ce-a ieșit:

Decât să plângi de mila banilor, mai bine duci dorul lor.

Una dintre cele mai mari greșeli pe care le-am făcut e că m-am supărat pe ei. Prin urmare, și ei s-au supărat pe mine! Dacă m-am priceput să „fac” am stat tare rău la capitolul „cheltuieli”. Cum Universul ăsta e cam indiferent de unde ia și unde dă, imediat mi-a trimis și ceea m-a echilibrat: un consumator veritabil. Deci!

Cum am chemat energia banilor?
Eu pot doar să împărtășesc câteva lucruri din experiența personală.Sunt câteva metode folosite de mult timp, cu mult înainte de a citi „Secretul” sau a avea idee despre ceea ce înseamnă educație financiară.

Am să fac o listă mai jos cu câteva dintre lucrurile făcute de-a lungul timpului, cu mult înainte de a citi „Secretul” sau a intra în ceea ce-mi place să numesc Virtualia.

Am dăruit fără să aștept ceva în schimb. Pur și simplu, senzația de a mă simți mulțumită de mine, consider a fi foarte importantă. Fără a avea, însă, tu însuți ceva să dai, din ce este al tău, realizat de tine, actul de a dărui este o greșeală. E tare ușor să pui pe altcineva să-ți plătească ceea ce-ți cumperi! Din punct de vedere universal acest lucru este „un furt”, indiferent că este obținut pe cale mentală, emoțională sau fizic.

Rar am cerut ceva de la cineva. Poate am greșit făcând asta… poate. De ce spun asta? Pentru că am dăruit o atenție deosebită familiei, atunci când am avut și eu nevoie, le-am cerut ceva la schimb. Am fost refuzată. Ajutorul a venit de la cu totul și cu totul alte persoane. Așa am tras concluzia că o familie e cu totul altceva decât ideea de familie obișnuită.

Mi s-a atras atenția de mai multe ori de greșeala pe care o fac și-am refuzat să cred. Mai grav, uneori mă mai și înfuriam! În ce a constat greșeala? Prima persoană la care trebuia să dăruiesc eram eu însumi! Acum, caut să-mi corectez greșeala, deși dezvățul unui obicei practicat ani de zile e taaare greu de realizat…

 

Toată lumea vrea să primească bani, fără a da ceva în schimb. Ori așa ceva este greu de realizat, iar dacă ți se pare că ai primit de pomană, atunci prețul pe care-l plătești e invizibil.Banii sunt doar o formă de energie, ca toate lucrurile care au o forma fizică, materializată.

O vorbă veche spune: „ferește de darurile grecilor”. Mi-au trebuit ani de zile să înțeleg de ce. Prin tradiție, ei fac daruri. Dăruiesc din cele devenite inutile lor, pentru că știu că vor primi înapoi altceva…

O altă metodă pe care am învățat-o și-am aplicat-o cu succes, a fost următoarea: mă întrebamcum mă simt când am bani?”. Spre surprinderea mea, mi-am dat seama că… mă simt aceeași! Da, pare destul de greu de crezut, totuși, banii sunt doar o parte componentă a fericirii. Atunci am reformulat întrebarea în felul următor: „Cum mă simt când toate problemele pe care le am,sunt rezolvate?”. Ca răspuns: liniștea și calmul s-au instalat aproape imediat. În scurt timp, cu puțină practică, multe dintre problemele ivite, s-au rezolvat. Eu zic că, metoda asta trebuie încercată de către oricine… Merită!

O altă metodă care a dat rezultate a fost… folosirea imaginației. M-am imaginat folosind un card la un automat. Tot ce am făcut a fost să-mi deschid un cont, să devin posesoarea unui card și să îmi imaginez! Urmarea? În scurt timp am primit o veste, legată de o greșeală de contabilitate… Și metoda asta merită încercată. 

Deci până la urmă, manifestarea banilor ține, în egală măsură, ȘI DE MUNCĂ ȘI DE IMAGINAȚIE. 🙂

La final, ca un fel de epilog:

În ultimii ani l-am acceptat pe Dumnezeu ca făcând parte din mine și din viața mea. A fost teribil de greu să accept faptul că eu sunt doar o părticică din El, un deget dintr-un organism viu și invizibil cu ochii fizici. Întotdeauna primim ceea ce cerem și ceea ce ne este de trebuință! Pentru că ultima metodă descrisă e de dată recentă, l-am lăsat pe El să decidă suma…

Succes!

Anunțuri

Comments on: "Filosofia practică a banilor" (13)

  1. Epilogul a sintetizat tot ce s-a scris de-a lungul articolului. Frumos detaliat !

    • Tocmai detaliile astea dau farmec, Grațian. Detaliile astea mă fac să uit ce oră e, dacă e zi sau noapte. Detaliile astea m-au atras și la cartea ta, altfel m-aș fi limitat doar o simplă citire. 🙂
      Cât despre epilog… îmi vine să zic vreo câteva… „de dulce!” Una scriu și alta apare! Mi-am notat, când voi avea timp și chef de automatisme, să intru în codul HTML să modific… 😦

  2. Mi-a atras atenția gândul „ferește de darurile grecilor” și în minte mia venit automat mai multe gânduri simultan, deci grecii ca un popor așa cum îl cunosc în istorie însetați după cunoștințe și filosofii, ei cunoșteau aplicabilitatea practică a legilor prosperității, deoarece aceasta este una din presupusele (încă nu am făcut aplicabilitatea conștientă practică în viața mea) legi ale prosperității care vorbește Catherine Ponder în cartea „Legile dinamice ale prosperității” adică. „ferește de darurile grecilor” – presupun că ei știau că lucrează această lege astfel „Legea prosperității prin vacum” după cum vorbește autoarea sus menționată cam așa s-ar rezuma, „lasă ceea ce e lipsit de importanță să se ducă”.

    • Este atunci funcțională această lege – „Legea prosperității prin vacum”???? Ce trebuie să aleg: accept??? să o ignor??? sau să o constrîng (să o aleg/provoc) să se manifeste și în viața mea???? ce credeți despre asta???

      • Indiferent de ce alegi tu, ea tot funcționează și va funcționa după credința ta! Pentru început e bine să accepți rațional. Dacă o ignori, oricum îți vei aduce aminte cândva de ea. Ce te costă să o provoci?
        Ultima metodă descrisă în articol a funcționat. Vizualizarea face parte dintr-un scenariu posibil. E ca și cum ai merge la cinematograf cu ochii închiși. 😉

    • Petre, orice lucru pe care îl posezi (și îl vezi cu cele cinci simțuri) îți este dat cu împrumut, spre folosință. În categoria asta intră și corpul tău fizic, persoanele cu care intri în contact, familia, obiectele, banii, etc. Uneori ne atașăm prea tare de ele și atunci le pierdem.
      Deci, ce e lipsit de importanță doar tu poți decide, fiind vorba de ceea ce simți tu. E unul dintre motivele pentru care tot grecii au scris pe frontispiciul templului din Delfi cuvintele: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște tot Universul”. Doar inima ta știe ce emite, în ce condiții sau situații… Mulți neagă importanța emisiilor, eu cred cu totul altceva! Este primul organ care se formează la un făt, indiferent dacă e vorba de specia umană sau oricare altă specie.
      Și eu m-am întrebat de ce să mă feresc de daruri… tot ce pot să spun e că, prin acceptarea darului, te legi de persoana respectivă cu fire nevăzute. Prin aceste fire se restabilește o relație care echilibrează: donatorul primește ce are nevoie, cel care primește cedează ceea ce are din belșug. De cele mai multe ori acest schimb se face fără coștientizarea plusului sau minusului.

    • Aşa cum am spus, vom vorbi şi despre asta la instruire. Principial, da, este adevărat. Doar că noţiunea de vid este o aberaţie. Universul este CONTINUU. Vidul este un concept care s-a născut prin sec. XIV – XVI, când se credea că dincolo de Pământ, e vid. Adică, nimic. Între timp, s-a descoperit că în „vid” există foarte multe forme de energie, deci vidul, e o simplă idee fără acoperire în practică. Fata cu cartea, presupun că ori confundă spiritualitatea cu The American Way, ori e ignorantă de-a dreptul. Totuşi, ca să mă pot pronunţa, trebuie să citesc să văd despre ce este vorba. Cert e un fapt: Ca să existe o lege a vidului, trebuie să existe înainte VIDUL. Deci…

    • @ Petru. + 20 puncte. 😉

  3. Frumos exemplu!
    Vreau să cred că vei fi întrebată „ce şi cum”, foarte des! 🙂
    Punctaj: 50 articolul + 50 pentru tema specială. = 100 puncte.

  4. Anca said:

    pup Monica!!
    Io mai ştiu o variantă despre bani tot din popor, zice aşa:
    Decât să le port grija, mai bine le duc dorul! :)))
    Da, e foarte adevărat ce scrii tu aici..am trecut printr-o grămadă de experienţe care mă cam lăsau cu gust amar, care, după ce a trecut o perioadă şi am rumegat io aşa în mine, adică io cu mine mă gândeam aşa, cu cât mă gândesc mai mult la ele cu atât ele vin la mine, şi bune şi mai puţin bune.
    Şi am zis aşa, ce o fi o fi, io doar atât am curaj să cer, cât crede Dumnezeu că am nevoie.

    • Ancuța, multe din zicalele din popor sunt greșite, ca cea pomenită de tine. „A avea grijă” înseamnă doar „a acumula” fără „a investi”. Ori tocmai asta dă valoare banilor: investițiile! Primul lucru în care trebuie să investești EȘTI CHIAR TU!
      Citește și recitește „Știința de a fi bogat” a lui W.Wattles… 😉

    • @ Anca RC: O să discutăm la 5-PI despre Legea Realizării Perfecte. Proverbul amintit de tine, este o dublă mentalizare distructivă: GRIJĂ = o formă de stress şi DOR = o formă de emoţie negativă, adică, tot stress. Prin urmare, acest sfat ar suna cam aşa: Dacă tot te doare capul, atunci taie-l!
      Punctaj 5-PI = 20 puncte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: