Primul meu jurnal online pe un CMS

Cercuri închise

   Titlul e o metaforă. Apelez la metafore sau comparații din motive diplomatice, pentru că sunt oameni și oameni…

Ieri am citit un articol care m-a făcut să-mi aduc aminte de o replică din Matrix. Replica mi-a sunat în minte toată ziua. Devine un adevărat coșmar când auzi mereu cuvintele:

Oooo, domnule Anderson, mă uimești! Ți-ai folosit toți mușchii din dotare, cu excepția unuia… Iar el este cel care contează!”

Ca să scap de idee, scriu.

M-am învățat să fiu mai diplomată, atât în scris cât și în vorbirea de zi cu zi. Părerile și opiniile personale se bazează pe experiența personală de viață. Uneori, prin cărțile citite, mai găsesc și confirmări.

Oamenii sunt diferiți. Scara lor valorică este diferită de la om la om, în funcție de gradul de evoluție. Cu alte cuvinte: „acolo unde îți este inima, acolo îți este comoara”.

Articolul pomenit se numește: „Cum să-ți protejezi familia de infractori” și este semnat de către doi oameni cunoscuți, foarte cunoscuți, atât în mediul on cât și offline.

Am ales să dau un titlu metaforic tocmai că cele scrise mai jos vin din partea unui om obișnuit. Poți să-mi spui doar omul de lângă tine. Omul de lângă tine e autodidact. Printre cele citite se află și Jurământul lui Hipocrate.

Îl am în calculator de vreo doi ani. Citește-l cu atenție.

În articolul de care am spus la început, sunt enumerate diferite metode de apărare, de la achiziționarea de câini până la sisteme de alarmă, arme, practicarea de arte marțiale, etc. Toate, doar ca să te apere de hoți. Ba mai mult, ești învățat în articol ȘI CUM GÂNDEȘTE UN HOȚ! Mulțumesc frumos de învățătură… 🙂

Cândva priveam doar la ce este în afara mea. Așa am fost educată. Cu cât se aduna mai mult în exteriorul meu, cu atât golul din interior se adâncea, fără a conștientiza acest lucru. Mă învârteam într-un cerc închis, legat de alte cercuri închise, o colivie invizibilă.

Devenisem cineva, într-o comunitate de câteva sute de oameni. Mi-am dat seama că devenisem cineva mult mai târziu. Detaliile îmi scapă, mai ales când mă concentrez în altă parte.

Ce înseamnă că ești cineva? Devii o persoană despre care se vorbește, ești căutat din diverse motive, se apelează la tine pentru sfaturi, împrumuturi, servicii, etc.

Venisem doar cu câteva lucruri în acea localitate. Tot așa am și plecat. Acel cineva devenise „un nume” fiind el însuși, cel care a plecat devenise altcineva, o altă persoană. Odată cu modificarea scării valorilor personale, devii un străin pentru toți cei din jur.

Pe vremea când valorile materiale constituiau singurele „comori”, am avut parte de mai multe surprize. Ele au venit pe rând, de parcă Cineva avea ceva cu mine. Așa gândeam atunci.

Aveam o scară bine definită a valorilor: familia mea, părinții mei, serviciul meu, banii mei. Totul începea sau se termina cu „EU” sau „AL MEU”, etc. Era LUMEA MEA, creată de mine. Am pus tot ce-am avut pentru crearea acestei lumi. Cel puțin așa credeam, că am pus totul.

Am greșit. De existența unui organ îți dai seama doar când începe să te doară. Până atunci, e prea puțin băgat în seamă.

LUMEA MEA începuse să se clatine.

Primele avertismente au venit mai întâi sub formă de mici probleme de sănătate. Apoi, au apărut cei care m-au atenționat asupra acumulărilor de valori materiale. Rând pe rând, pierdeam ceea ce adunasem. Comorile în care credeam și care constituiau LUMEA MEA se risipeau în fața ochilor mei ca fumul. Care erau comorile în care am crezut cu naivitate?

Le scriu pe rând mai jos.

1. Familia personală. Locuiam cu unul dintre cei mai mare consumatori. Atunci când am încetat să mai dau, reacția lui a fost oarecum similară cu a unui copil când este înțărcat. Am început să cer. Atunci a devenit violent.

Aparent mi-a făcut un rău. În realitate, prezența lui în viața mea a fost benefică! Cum? Simplu: în perioada petrecută împreună, m-am învățat să țin un caiet de cheltuieli. Fără a ține cât de cât o evidență a banilor, m-aș fi trezit fără banii necesari pentru plata facturilor și altele. Unui consumator puțin îi pasă de ce are de plată, tot ce contează e „dorința”.

Hoții care-mi călcaseră casa au luat tot aurul și o mașină. Le mulțumesc din suflet pentru ce au făcut! Adunam fără a avea un scop anume. Acum știu ce destinație are fiecare cent. În plus, m-au scutit și de taxele aferente plătite pentru mașină… 🙂

2. Serviciul. Era unul destul de bine plătit, dar prețul pe care-l plăteam eu însumi era destul de mare: sănătatea.

De la fiecare job am învățat câte ceva, deci am avut marele avantaj de a învăța pe banii altora. Așa am ajuns să mă pricep destul de bine la mai multe lucruri în offline.

3. Bani depuși în bănci. Aici am avut parte de o altă surpriză. Așchia sare departe de trunchi, dar seamănă! Așa că, cel de lângă mine provenea tot dintr-o consumatoare. Dar am învățat și de aici ceva: dacă te zgârcești să cheltuiești tu pentru tine, atunci altcineva v-a cheltui și pentru tine. Bineînțeles, e vorba doar de câștigul personal. E foarte ușor să cheltui din banii altora… 🙂

4. Prieteni. Atâta timp cât pot lua ceva de la tine, ai și prieteni.

A fost o lecție mai ușoară. Le mulțumesc și lor. Din lecția asta am mai învățat și că lista de prieteni începe cu tine. Dacă reușești să te împrietenești cu tine, așa cum ești, atunci cunoști adevărații prieteni.

Începusem să mă clatin odată cu LUMEA MEA. Mergeam pe stradă și vedeam UN FILM. Un film suprapus peste ceea ce credeam a fi singura lume posibilă…

Am lăsat mai la urmă o ultimă comoară din LUMEA MEA. Credeam că am terminat cu totul. Din nou, m-am înșelat. Deci:

5. Părinții, familia din care provin. Lovitura primită din partea lor m-a dărâmat.Mi-au trebuit ani ca să-mi revin cât de cât. Am mai învățat ceva și de aici.

Am început să caut cărți, să citesc. Căutam explicații. Făceam comparații între cele citite și oamenii pe care i-am cunoscut. Așa am ajuns la o concluzie destul de tragică.

Copii sunt imaginea din oglindă a părinților.

Ce eram eu? Imaginea din realitatea materializată a ceea ce ei doar au gândit sau au visat să facă. Eram O UMBRĂ.

Multe din cele făcute de mine, au fost visele și gândurile lor. Marile cotituri din viața personală s-au petrecut la vârsta pe care o aveau ei cu circa un an înainte de a mă naște. Coincidență?

Programele paternale ies la iveală oricum. Personal, am avut surpriza să constat că „învârtitul în cerc” se moștenește. Uneori, experiențele de viață ale copiilor sunt oarecum similare cu ale părinților. Se repetă doar în cazul când deciziile sunt evitate din diverse motive. Sau, chiar dacă sunt luate, ele sunt greșite. Te naști ca să înveți și din propriile greșeli!

Cinci cercuri care m-au ajutat să cunosc infernul… Ce coincidență! CINCI PENTRU INFERN! 🙂

Le mulțumesc celor care au scris articolul. Mi-au făcut un mare bine!

Așa a fost mereu: una caldă, alta rece. 🙂

Dacă îmi mai e frică de ceva? Da.

DE MINE ÎNSUMI.

Cine dorește să citească articolul îl poate găsi pe net. I-am dat doar titlul. E suficient.

Epilog: Am închiriat un film în perioada când LUMEA MEA deja se prăbușise. Îmi ocupam mintea cu filme, ca să uit. De ce am ales acest film? Îmi este imposibil să găsesc vreo explicație. Să zicem că… m-a tras ața. E amuzant să vezi pe ecran o experiență oarecum similară cu cea trăită de tine… 🙂

Anunțuri

Comments on: "Cercuri închise" (10)

  1. Draga Maica Tereza,

    Mare lovitura pentru amorul tau propriu …
    Sa constati ca esti apreciat de ai tai numai prin prisma banilor pe care ii ai. Povestea nu e noua si nu esti singura persoana care odata cu banii a pierdut si aprecierea celor din jur.

    Ce concluzie ai tras din asta ? Ca ti-ai ales gresit persoanele de langa tine ?
    Daca ar fi sa retraiesti anii aceia cu mintea ta de acum , cum ai actiona ? Ce ai face diferit ?

    Azi consideri ca esti pe drumul cel bun ? Ce inseamna ” Cercuri inchise” ?

    PS
    Nu mai folosi stropi de vopsea peste tot pe postarile tale ( rosu, albastru ). Ingroasa textul vizat si atat.

    Un om inteligent stie sa discearna ce sunt ideile principale si ce e umplutura.
    Iar un om neinteligent … pentru el oricum nu conteaza sublinierile din text.

    • Ştiu asta, Tiberiu/uirebit.
      Ştiu că povestea e veche şi există un număr foarte mare de persoane care au avut parte de asemenea experienţe. Cel puţin, eu am curajul de le pune pe net, semnând cu numele personal şi folosind o fotografie proprie.
      M-ai întrebat ce concluzie am tras din asta. Mai multe şi, prin urmare am să enumăr mai jos câteva.
      1. Banii sunt un rezonator. Dă-i unui câine o hârtie de 50 de euro şi vezi ce face. Am făcut asta… A dat hârtia la o parte şi mi-a căutat mâna, doar mâna. În schimb, am văzut oameni care tremurau, efectiv, la vederea acelor hârtii colorate. La început am râs, apoi am încremenit. Am trăit zeci de ani lângă ei, cu ei. Am fost oarbă. La început am refuzat să cred, apoi am căutat să plec dintre ei. Şi aşa devenisem un intrus.
      2. Atunci când eşti trimis la cumpărături cu mult înainte de a învăţa alfabetul, când educaţia este asigurată mai mult prin intermediul statului, eu cred că e normal să ajungi să priveşti lumea mai mult prin prisma părţii materiale. Prin urmare, toate persoanele cu care intri în contact vor fi oarecum asemănătoare, având un mod de gândire aproape identic: se poate cumpăra aproape orice cu bani! Aşa cum am scris în articol, pe mine m-a preocupat doar făcutul lor, cu cheltuiala cei de lângă mine. În plus, am avut mereu dubii la cuvântul „orice”. Uneori aş fi dat orice ca să mă pot odihni… A fost o lecţie dură care mi-a prins bine. Părerea mea.
      3. Timpul decurge ireversibil doar din punct de vedere material. Te poţi întoarce înapoi folosindu-ţi mintea de acum. Am făcut asta de câteva ori. De cele mai multe ori reacţia mi-a fost la fel de violentă în interiorul meu.
      Cu toată trecerea timpului, mi se părea că mă învârt într-un cerc. Într-o zi am decis să fac altfel. M-am întors şi cu sufletul, pentru că în realitate obosisem. Am asistat din nou la aceleaşi scene, de data asta ca un simplu observator. Am zis că oricum faptele trecute sunt trecute. Eu trăiesc şi după cele întâmplate. Indiferent care au fost faptele lor, eu pot trăi în continuare, de data asta în linişte. De atunci, realitatea exterioară a început să se schimbe. Îmi este imposibil să stau supărată mai mult timp pe ceva sau cineva. Consider că supărarea te face să baţi pasul pe loc în viaţă. În plus… îmi consumă prea multă energie.
      4. Ceea ce sunt astăzi este rodul acelor întâmplări. Fără ele, aş fi fost altcineva. La fel, fără a decide să-mi fac viaţa aşa cum cred eu de cuviinţă, aş fi rămas închisă într-o colivie.
      Cred că libertatea e doar o iluzie. Atâta timp cât mai existăm şi sub corp fizic, suntem dependenţi de ceva. Aşa cum am mai scris, marea artă e să-ţi alegi de cine depinzi! Oricum suntem dependenţi de aer, apă şi alte câteva…
      5. Explicaţia la „cercuri închise” am dat-o un pic mai sus, la punctul numărul 3.
      6. Refuz să mă mai întorc într-o astfel de lume. Am decis asta. Mă hotărăsc tare greu, dar când o fac e pentru totdeauna.
      7. Ce înseamnă bun sau rău? Am decis să merg pe alt drum şi atât. Dacă te întrebi ce am în cap, eu cred că asta e problema mea şi doar a mea.
      8. Legat de postscriptum. Atât cât timp cât cele ce scriu îmi aparţin, e dreptul meu de a alege şi aspectul. Dacă vezi vreo greşeală din punct de vedere semantic sau gramatical, o ok să mă atenţionezi.
      Am văzut totul în alb, roşu şi negru timp de 40 de ani, acum prefer şi culorile pentru încă „ţ” ani. E alegerea mea.
      9. Ce înseamnă persoane inteligente sau/şi neinteligente? Sunt oameni care îşi limitează singuri viaţa la ce bagi în gură şi ce tragi pe puncte, puncte. Atâta pot să vadă şi să înţeleagă! Poate, într-o viaţă viitoare, vor avea parte de alte situaţii, etc.
      Oricum, cei care sunt aşa, mă îndoiesc că ajung să citească şi altceva în afară de mica publicitate, darămite să citească articolele scrise de mine…
      Punct.

  2. […] cu astfel de persoane care refuză să creadă așa ceva. Pentru ei, Ținutul Umbrelor, „Infernul”, ține mai mult de science […]

  3. Monica surioara iti multumesc ca ai scris acest articol Am gasit raspunsuri la citeva intrebari continua te rog mai ales mai nimeri cu Atâta timp cât pot lua ceva de la tine, ai și prieteni. Si in general mia placut mi facut sa ma gindesc la multe multumesc din suflet

  4. Prima lecție chiar pot să spun curs complet în acest sens după cum ai redat aici în articol am găsit-o în scriptură, care este în cartea scrisă de Solomon – Eclesiastul.
    Am făcut lucruri mari zice Ecleziastul: mi-am zidit case, mi-am sădit vii; mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri, casă ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi și roabe, și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi, mai mult decât toți cei ce făcuseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint și aur, și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fii oamenilor: o mulțime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat ….. Apoi după ce sa uitat cu băgare de seamă la toate lucrările ce le făcuse cu mâinile lui și la truda cu care le făcu-se,a observat că totul este o „Deșertăciune” le-a numit „Deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune și o goană după vânt”. Și scrisul de cărți despre aceste lucruri este fără sfârșit, iar învățătură multă este dă oboseală pentru trup, și cel mai important a continuat cu: Ca să ne aducem aminte de Ziditor în zilele tinereții noastre, înainte ca să vină zilele cu situații de încercări grele.
    Chiar provoc pe cei care vor să treacă sau să ia învățătură de la un mare și cunoscut înțelept al timpurilor trecute.

    • 5 PI – 100 de puncte pentru Monica.

    • Petrică, atunci când ai crescut într-un mediu în care educația era doar pentru trup și minte, le accepți ca atare, fără să pui prea multe întrebări.
      Am pus mâna pe Biblie când aveam vreo 9 ani și-am citit un pic de-acolo. De înțeles? IOC! M-am dus la mamaie și-am întrebat-o dacă ea a înțeles ceva, iar dacă da, să-mi explice și mie. A râs mamaie… Mi-a spus că Dumnezeu e în tot și în toate. Apoi s-a întristat… mi-a spus că mama mea s-a rupt de Dumnezeu și e rău pentru ea.
      În fine, să revin! Marea majoritate a textelor vechi sunt pline de înțelepciune. Ce mă deranjează cumplit sunt „înfloriturile”, descrieri interminabile, etc. Îmi aduc aminte de hainele preoțești: apretate, pline de înflorituri, aurite de-ți iau ochii. Fierb când văd așa ceva, Petrică!
      Citind materialul amintit de tine, mi-am adus aminte de o carte. Citez din amintiri, că e greu să-mi amintesc tot textul, cu punctele și virgulele aferente.
      Dorești să te îmbogățești doar ca să te tăvălești în bani ca porcul în noroi, doar ca să-ți satisfaci simțurile animalice? Funcțiile fizice sunt doar o parte dintr-un întreg, numit Viață! Omul acela va trăi doar pentru trup…
      Vrei să te îmbogățești doar ca să te bucuri de plăcerile minții? Să acumulezi cunoștințe, să-ți satisfaci ambițiile? Să îi pui pe alții în umbră? Să devii celebru? Omul care trăiește doar pentru plăcerea psihicului va trăi doar pe jumătate… tot timpul va fi nemulțumit pentru ceea ce are.
      Vrei să te îmbogățești doar pentru binele altora? Să renunți la tine doar pentru a avea satisfacția filantropiei și a sacrificiului? Bucuriile sufletului sunt doar o parte din Viață!

      Știința de a fi bogat- Wallace Wattles. 😉
      Ultima parte mi-a dat mult gândit…

  5. Am oscilat dacă să punctez articolul în cadrul 5-PI, doar pentru referinţa din el.
    Recitinbdu-l însă, capăt convingerea că este de folos tuturor studenţilor, el adresându-se dezvoltării personale în general şi de aceea, capătă valoare generală.
    Cum „Cinci Pentru Infern” este un program de dezvoltare personală, cred că articolul se încadrează bine ca curs suplimentar, lecţie de dezvoltare personală.
    [Admin 5-PI] 200 + PR2*200 + 100 ZENLA = 700 puncte.
    Ai trecut de etapa „VOCAŢIE”, cu cele peste 3000 puncte! 😉

    • Repet același lucru pe care l-am făcut în școală.
      Notele au fost irelevante încă din clasa a-II-a, când am descoperit ce înseamnă „nepotismul”. Tot atunci mi-am pus și „ochelarii de protecție”… 🙂
      Mulțumesc pentru puncte! Mai am mult de lucru la mine, cu mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: