Primul meu jurnal online pe un CMS

     Anu se trezi de astă dată într-o localitate. Locul părea a fi cunoscut. Lumina era slabă, ca lumina din amurg. Abia se vedea în întuneric. Străzile erau pustii, clădirile erau ca niște case vechi, părăsite și alea. Țipenie de om prin jur.

Daaa… ce caut eu aici?

Se uită în jur, încercând să vadă și altceva decât betonul și cimentul. La orizont, simți mișcare. Închise ochii și se concentră la dungulița aurie de la orizont.

Era ca o mășinărie. Tot materialul cenușiu de la orizont se subția spre margini. Din el ieșeau fire subțiri de culoare gri. Firele intrau într-un război de țesut invizibil. Firele se amestecau, se agitau în continuu… Din ele ieșea o țesătură nouă, mult mai colorată decât griul din care ieșise.

Se vedea deja un început de pajiște plină de verdeață, câteva colțuri de case, deasupra se așternea un cer de un albastru atât limpede, soarele scălda totul într-o lumină și căldură aurie, copaci plini de frunze…

Ioteeee… griul a intrat la transformat! Și ce frumos e! Cum pot să stau și eu aici, să găsesc și eu o căsuță?

Răspunsul veni rapid, atât de clar și de răspicat rostit, încât Anu încremeni.

Vrei să știi CUM? Simplu! Te duci și-ți faci declarația de venit!

Ce zici? Să declar CE AM? Bine! Și unde să mă duc?

Drept răspuns, Anu se trezi din nou pe strada vag cunoscută de la început. Se contură clar o clădire veche, cu două etaje. Intră pe ușă. Podelele erau din scânduri late din lemn, pereții groși, o scară urca la etaj… în rest pustiu. Se auzi o mișcare slabă venind de undeva, de sus.

Urcă, încercând fiecare treaptă cu piciorul. Intră într-o cameră cu un birou din lemn masiv. În spatele biroului și toți pereții din jur erau plini cu rafturi. Pe ele se vedeau dosare vechi, prăfuite. În spatele biroului era un om între două vârste. Părul îi era lung , negru și puțin ondulat. Fața era albă, fără pic de culoare. Părea foarte concentrat la ceea ce făcea. În fața lui, pe birou, se afla deschis o carte mare, cu file groase. Citea și marca atent cu tocul ceva scris pe foi.

Anu își drese glasul. A fost auzit, căci omul de la birou își ridică ochii. Privirea era rece.

Da! Cu ce vă pot fi de folos?

Anu rămase puțin mirat de ținuta sobră pe care o avea sufletul din fața lui. Îi venea să râdă de atâta „apret”. Își drese din nou glasul și întrebă:

Aici se declară averile?

-Da!

-Bine… atunci cu ce să încep? Cu ce-am avut sau cu ceea ce am acum?

Omul apucă hotărât tocul între degete. Întoarse foaie după foaie la ceaslov, până găsi o foaie încă liberă. Zise scurt:

Începi cu ce vrei!

Păi… am avut multe. O parte le-am dat. Trebuie să plătesc impozit pe ce-am dat?

Se pare că omul era pus în dificultate. Își ridică ochii doar pe jumătate.

Spune-ți ce aveți acum! Vedem noi după…

-Bine…

Anu începu să înșire, cu ochii în tavan…

Am zâmbetul.

Am sinceritatea.

Am, cu mine și în mine, râsul sincer de copil.

Am corectitudinea.

Am hotărârea.

Am bunătatea.

Am răbdarea.

Am prietenia.

Am iubirea.

Am credința.

Am naivitatea.

Am gingășia.

Am plăcerea de a dărui.

Am bucuria de a primi.

Am…

Anu se întrerupse, dându-și seama că omul era pus în mod cert în încurcătură. Întrebă:

Ce-i? Ce s-a întâmplat? Asta e averea mea!

Omul rămăsese încremenit cu tocul în mână… Anu repetă întrebarea:

Dar ce-ați pățit? Asta e ceea ce am! Dacă mă mai gândesc un pic, mai găsesc câteva… Care e problema? Lucrurile astea lipsesc de pe lista dumneavoastră cu taxe și impozite?

Omul se ridică în picioare. Se uita tintă la Anu. Ochii reci începeau să lucească, să pară umani.

Anu prinse curaj și continuă mai departe cu declarația. Vocea lui suna limpede și curată ca a unui copil…

Știți, eu am venit aici pentru că mi s-a spus să vin. Tot ce vroiam eu era o căsuță de pe pajistea aia verde ce se vede la orizont. Am făcut ce mi s-a spus… Ce am de făcut mai departe? Mă puteți îndruma?

Anu se trezi din nou pe stradă. Era taaare necăjit…

Și acum? Ce să fac? Am făcut ce am crezut de cuviință!

Vocea se auzi, de data asta cu blândețe:

FII TU ÎNSUȚI CA ȘI PÂNĂ ACUM!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: