Primul meu jurnal online pe un CMS

 Frântură dintr-o discuție dintre mai multe persoane. Una sunt eu. Mie mi se pun întrebările. Deci…

  • Auzi? Ție ți-e frică de Dumnezeu?
  • Dar de ce să-mi fie frică?
  • Păi, pacate… Așa în general… Ți-e frică?
  • De păcate? Păi dacă dorm bine, atunci am conștiința curată. Dorm dusă și dacă am probleme. Iar dacă am probleme, atunci înseamnă că am păcătuit. Față de mine!
  • Deci, ți-e frică?
  • Da, de mine. Ca om, am și inimă și minte. Atunci când am gândit materialul cu inima și omul cu mintea, atunci am avut mari probleme… Mari de tot.

Ups! Se pare că iar a luat-o razna copilul din mine. Îmi dau seama după reacțiile celor din față. Unul zâmbește cu gura pănă la urechi, altul se albește, altul își duce mâna brusc la cap, făcându-și de lucru cu părul…

Da, asta mi-e crucea! Spun/scriu ceea ce gândesc. Mi-am adus aminte de discuție fără un motiv anume. Sau poate o fi vreunul…

E trecut de 1 noaptea. Ochii îmi sunt obosiți, mă ard. Mă ridic de la calculator, să beau un pahar cu apă. În drum, calc peste ceva. O bucățică de ceva, căzută pe jos. Un pic mai încolo, încă o bucățică. Apuc mătura și fărașul. E prea târziu să dau cu aspiratorul. Dacă tot am măturat, aduc și mopul. Am uitat să beau apă 😦

Mă întorc în bucătărie. Deschid apa și o las să curgă îndelung în palmele făcute căuș. Ce bine mi-ar prinde un duș! Din nou la baie, unde lăsasem mopul. Ochii mi-au căzut pe chiuvetă și stropii de pe oglindă. Oftez… Apoi am văzut și toaleta. Apa are mult calcar și lasă urme. Apuc detergentul, mănușile, buretele, și frec. În sfârșit, baia e curată.

Fac o pauză să-mi îndrept spatele. Pun un pic de ceai într-o cană. Aprind și o țigară. După primul fum realizez că am uitat să fac duș. Iar oftez… Când? Când am să fiu atentă ȘI la mine? Sting țigara și mă îndrept spre duș. Limitez spălatul doar la câteva minute. Ies din baie, cu gândul să mă duc din nou la calculator.

Ochii îmi cad pe „Manualul Magicianului”. Îl deschid la întâmplare. Citesc: „ce e înăuntru, e și în afară”…

Mă așez în fața calculatorului și repet: CE E ÎNĂUNTRU, E ȘI ÎN AFARĂ!

Închid și ochii, respir adânc de câteva ori și încep

AUTOANALIZA

Primul lucru analizat din afară a fost un lucru banal, un lucru pe care îl port mereu când ies afară: geanta.

Inventar:

  • chei
  • telefon
  • țigări și brichetă
  • un marker
  • un notes
  • portmoneu
  • aparatul foto
  • mp4.
  • umbrelă, dacă e timp ploios.

Atât.

Prima întrebare care mi-a trecut prin minte: SUNT BĂRBAT SAU FEMEIE?

M-am îngrozit când am văzut gențile unor femei. Sincer. De la truse (!) de machiaj, rujuri, oje, batiste, pastile, tampoane, reviste, ac, ață… Un magazin întreg! M-ar durea umărul să car cu mine permanent așa ceva. De machiaj ce să zic? Am avut niște încercări. Prin liceu am observat că se iau după mine golanii pe stradă. Am renunțat la machiaj rapid. Mai țin minte de încă două încercări. Odată mi-am dat cu fond de ten. M-am speriat eu de mine când m-am văzut în oglindă! Altădată am cumpărat o cremă de mâini, scumpă, de la Hondos Center. A doua zi eram la dermatolog… Am fost și la coafor! Da, da! După primul duș arătam eu, cea de toate zilele. Cu o zi înainte dădusem o groază de bani la coafeză. Dacă ar fi toate ca mine, ar da faliment toate magazinele de cosmetice. 😦

Întrebarea a rămas fără răspuns. Din nou cu analiza! Mă uit pe birou. Simplu. Cărți, caiete, markere, un notes. Îmi place! Așa cum e, simplu. Mă uit la haine, la încălțăminte. Toate sunt simple. Lejere, cât mai lejere. Mai mulți pantaloni decât fuste. Încălțăminte? Sport. Fără tocuri. TOATĂ. Mă doare spatele când port tocuri. Ce e mai important? Spatele meu sau tocurile?!? Phui…

Mă uit la raftul dedicat mărunțelelor. Ojele stau nefolosite. Doar parfumurile, când și când…

Mă așez din nou pe scaun. UNDE E FEMEIA? Unde e acea părticică AICI, ACUM? Mă uit prin jur și-o caut. Doar florile de la geam au răspuns întrebării mele interioare. Deci… a avut dreptate Magicianul.

Iau cartea din nou în mâini și caut un răspuns. Îl găsesc, subliniat.

DACĂ POȚI SĂ IMAGINEZI CEVA ÎNĂUNTRUL TĂU, ATUNCI ACEL CEVA SE VA REGĂSI ÎNAFARA TA, PENTRU CĂ CE ESTE SUS, ESTE ȘI JOS.

(Manualul Magicianului)

Zâmbesc… Mi-am imaginat cândva. Și-a mers! Unde am greșit ATUNCI?

Mă foiesc prin cameră, căutând un răspuns, măcar la această întrebare. Înțepenesc, cu ochii în monitorul laptopului.

Înainte de pauză (apă, mătură, mop, curățenie și duș) citeam ceva. O carte. Pe monitor era deschisă cartea lui Napoleon Hill: „De la idee la bani”. Exact în fața mea, stau scrise frumos, aliniate, niște cuvinte. Le citesc și aflu răspunsul… Redau cuvintele mai jos:

EMOȚII POZITIVE

  1. Dorința

  2. Credința

  3. Iubirea

  4. Sexul

  5. Entuziasmul

  6. Romantismul

  7. Speranța

    EMOȚII NEGATIVE

  1. Frica

  2. Gelozia

  3. Ura

  4. Răzbunarea

  5. Lăcomia

  6. Superstiția

  7. Mânia

Deci așa… știu unde am greșit prima oară! Mulțumesc, Napoleon Hill! Zâmbesc. 🙂

Ochii îmi cad pe cartea deschisă lângă birou. Cuvintele imi sar în ochi. Mă ard. Au viață!

EȘTI CEEA CE VREI SĂ FII!

Mulțumesc, Magicianule! 🙂

Anunțuri

Comments on: "În căutarea bucăților de suflet" (15)

  1. Minunat materialul prezentat mai sus, m-am regasit si eu in spusele tale si cred ca si multi altii!

    • La început de drum, de nou drum, credem că suntem singuri. Odată ce ai început să şi păşeşti pe drum, descoperi că mai sunt şi alţii…

  2. Doamne cat e de adevarat articolul asta. Esti exact ceea ce alegi sa fii.:)

  3. Iti recitesc articolele si de fiecare data parca mai inteleg ceva….mi-a placut mult faza cu adunatul bucatilor de pe jos, mopul, dusul,,,,asa patesc si eu…incep ceva si ma vad terminand altceva…moama si am niste nervi pe mine, asa prost ma organizez cateodata…si acum inteleg si mai mult din cartea Puterea prezentului al lui Eckhart Tolle..ca a fi prezent intr-o situatie este mare lucru…cred ca ni se intampla sa facem mai multe lucruri tocmai pt ca ne gandim in prea multe locuri in acelasi timp si uitam de fapt ce trebuia sa facem atunci….ce parere ai despre asta?
    Te pup! 🙂

    • Tu chiar crezi că te poţi gândi în mai multe locuri ÎN ACELAŞI TIMP? Mie îmi e greu să fac asta… Pur şi simplu, sar de la o idee la alta, de parcă în minte aş avea o herghelie de cai nărăvaşi. Cum am doar două mâini, două picioare şi un singur cap, în ultimul timp am început să-mi sincronizez mişcările membrelor în funcţie de ce pot face ACUM şi care îmi sunt priorităţile. Îmi strunesc herghelia carevasăzică. 🙂
      Altfel… mă risipesc. E o tendinţă caracteristică zodiilor „mobile” (apă şi aer). Dacă stăm prea mult pe loc e jale. Mult timp am crezut că schimbarea presupune schimbarea locului. Am greşit. E vorba despre schimbarea modului de gândire şi, implicit, de acţiune.

  4. atat in geanta?
    cum naiba…
    nu tu farduri, nu tu chestii feminine?
    am facut cu nevasta-mea un fuforial pe tema asta.
    geanta ei are vreo 5 kile.
    si din geanta foloseste numa 1 kil.
    geanta, portofelul, telefoanele, tigarile electronice, cheile si abonamentul.

    • Păi eu ce zic, spanac? Dacă-mi îndes în geantă farduri, creioane dermatografe, fonduri de ten, rujuri, rimel, pensule, șervețele demachiante, etc… atunci sunt om sau actor?
      Vrei să știi cum arată un zombi? Dă-te cu fond de ten…
      Concluzia e catastrofică. Într-o societate de consum sunt un om periculos. 😦
      Telefoane?!? La ce folosesc mai multe? Avem două mâini și două urechi, dar de vorbit, vorbim doar cu gura. Cu una singură. Așa cum putem purta doar o pereche de pantofi odată, chiar dacă avem două picioare…
      Ce mai… dezastru! 😦

  5. Cand cei din jurul tau nu te inteleg esti catalogat drept „ciudat” ,insa odata ce nu mai esti ca ei chiar nu-ti pasa,totul e minunat.

    • Ești înțeles doar când te comporți normal, după niște standarde fixe.
      Adriana, am văzut pieziș și eu cândva. Le înțeleg punctul lor de vedere. Problema e alta… Îmi pasă! Văd și trebuie să mă prefac că-s oarbă… 😦

  6. Mulţumesc şi eu, Magicianule!
    …Pentru că, TOŢI suntem Magicieni!
    Începem prin a scrie o carte… Apoi, continuăm prin a o trăi.
    Unii, ajung destul de departe încât să dea şi cartea şi trăirea, mai departe, altora…
    De la ei mă strădui să învăţ şi eu! Uneori, chiar reuşesc!
    Felicitări! 🙂 🙂
    Mulţumesc pentru tot! 🙂

    • Mai multe de învățat, Șerban. Am luat alt drum. Eu l-am ales, deci îmi aparține. TOT! Inclusiv și responsabilitatea a ceea ce se va întâmpla pe drum…

  7. ‎”Ups! Se pare că iar a luat-o razna copilul din mine” Copiii sunt cei mai iubiti de divinitate tocmai pentru sinceritate, puritatea sufleteasca si gandirea lor libera de preconceptele adultilor;tocmai pentru ca mintea lor nu este inchistata in traditiile si dogmele lumii moderne.Mintea le este libera, iara bucuria lor este adevarata.Sunt lipsiti de mastile egotice pe care fiecare din noi ni le afisem in societate.
    Excelent materialul Monica Stanescu. Felicitari !!

    • Din nou mulțumesc, Robert. Am plâns când ți-am citit cuvintele. Uneori e mai bine să tac…
      Întradevăr, copii sunt iubiți mai mult de divinitate decât de oameni. Pe un om îl poți păcăli sau înșela, dar cu „copilul” e greu. El simte. La fel și animalele, păsările… Mereu am parte de demonstrații, aproape în fiecare zi. 🙂
      https://monicas10.wordpress.com/2012/06/05/love-in-picture/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: