Primul meu jurnal online pe un CMS

Primul pas

 Mai dai cu capul, mai cazi, te mai vaiți… că asta-i viața! Ai căzut! Ei și? Ce ai de gând să faci? Rămâi jos sau cauți răspunsuri la „de ce”-uri?

Ai succes? Ce ai de gând să faci? Îl ții doar pentru tine? Zgârcitule… 🙂

Când vezi că undeva iese cu minus/plus, atunci gândești. Cheltuială prea mare/mic? Să vedem… la limită! Boooonn! Trecem mai departe! Ai un venit prea mic/mare? Să vedem… cred că aici e buba! Dacă dai, unde dai? Dacă iei, de unde ei? Și cât? Multe am învățat de la un caiet, un simplu caiet de cheltuieli!

E uimitor cum se pot transforma învățăturile de la caietul de cheltuieli în altceva, în viața de zi cu zi.

Citesc o mulțime de povestiri lacrimogene despre tot felul de exemple de bogătași/săraci nenorociți în „dragostili lor”. Parcă retrăiesc perioada din adolescență când se bocea în grup în sălile de cinema la filmele indiene. Apoi au apărut serialele care au atras o mulțime de adoratori. După 89 erau pline tarabele cu cărți scrise de Sandra Brown. Și ce vânzare mai aveau!

Acum, pe net, găsesc „modificarea schimbării”! 🙂

Dacă ești un erudit și te-ai încruntat la pleonasmul scris mai sus, mai bine oprește-te cu cititul aici. Du-te pe alte bloguri, fă ce vrei! Ești liber! Dar dacă te apuci să faci o analiză gramaticală a aparențelor, atunci ai dat de belea. M-am născut ca „prieten universal”. Psihic, sunt numărul 6. În ultimul timp mi-am descoperit un alt amic, pe numărul 9. E umbra. 🙂

Deci, ce citesc pe net? Povești pline de sfaturi și îndrumări despre cum să-ți faci viața mai „roz”. Filme motivaționale care-ți storc lacrimi și-ți arată eroii trecând ca trenul prin evenimente. Întotdeauna, dar întotdeauna, filmul se sfârșește cu un happy-end și mai lacrimogen!

În toate poveștile astea sunt două tabere care se bat cap în cap. Parcă aș asista la o partidă de șah.

Te-ai întrebat oare ce gândesc piesele de șah? Eu da… Ceva trebuia să fac în privința asta. Cum poți să știi mai bine decât din linia întâi

De câțiva ani studiez pe cont propriu „piața”. Înainte vedeam ca chinezu, pieziș. Ori pe stânga, ori pe dreapta, rar de tot pi șentru! Mă uimește (scriu asta ca să evit cuvântul „greață” și ce urmează după ce simți așa ceva) cinismul unor oameni. Părinții se plâng de comportamentul copiilor. Copii arată cu degetul spre părinți, spre sistemul de învățământ, spre cer acolo unde se crede că locuiește Doamne-Doamne. Se arată oriunde e mai comod. Am făcut și eu asta, deci traseul mi-e cunoscut. Și? Se schimbă ceva în viață cu asta? Mă îndoiesc! Vrei să schimbi ceva în viață? Atunci, fă primul pas spre tine!

Primul pas spre cunoaștere a fost autocunoașterea!

Mi-am zis așa! Dacă tot suntem făcuți după chipul și asemănarea Lui, atunci să văd și eu ce sunt în stare să creez. Am câteva notițe prin online, cu exemplele întâlnite. Am scris și-o carte. M-am studiat pe mine, studiind piesele de șah. Piesele, cu timpul, s-au schimbat. Asta înseamnă că EU M-AM SCHIMBAT! Trec dincolo de ideea de rău sau bine. Mi-a devenit străină. Devin brusc atentă doar când acul balanței se înclină într-o parte sau alta. Atunci mă trezesc iar că sunt într-un infern. Și acum sunt într-unul, de bună voie de data asta. 

O vreme am crezut că am doar trup. Aia vedeam, aia credeam!

Așa că, o vreme, m-am ocupat de nevoile trupului. Apoi am descoperit că trupul ăla mai are și suflet. O perioadă m-am ocupat și de el. Și perioada asta a fost scurtă, căci lucrurile astea sunt tare scumpe.

Despre minte? Abia după ce-am început să văd pi șentru mi-am dat seama că trebuie să fac ceva și în domeniul ăsta. Printre altele, cu asta mă ocup acum. Îmi pun mintea la lucru!

Toată lumea are un trup, un suflet și o minte. Mai sunt și altele dar mă opresc aici cu detaliile. Sunt suficiente.

Dacă vrei puteri pentru trup, atunci îți pui trupul să lucreze. Dacă vrei puteri pentru suflet, atunci pune-l pe el să lucre. De vrei minte, atunci pune-o la gimnastică și pe ea.

Eu am greșit amarnic când m-am ocupat de ele pe bucățele. Căci ele funcționează ca un TOT. Sunt unul și același lucru, cu forme diferite de manifestare.

Oamenii sunt o resursă imensă de informație. Las loc și la articole viitoare pe această temă, a resurselor umane.

Anunțuri

Comments on: "Primul pas" (5)

  1. buuun articol! bavo! afirmatia aceasta „Deci, ce citesc pe net? Povești pline de sfaturi și îndrumări despre cum să-ți faci viața mai „roz”. Filme motivaționale care-ți storc lacrimi și-ți arată eroii trecând ca trenul prin evenimente. Întotdeauna, dar întotdeauna, filmul se sfârșește cu un happy-end și mai lacrimogen!” aduce mult cu viata mea de acum!

    Ce inseamna legea tractiei, uite cum functoneaza…de 2 luni incoace, cam de cand mi-am facut blogul, pactic am dat universului de „vorba” ca vreau ceva in viata mea..uite cum se materializeaza si cunosc oameni care cauta aceleasi lucruri ca si mine. ce frumos…poveste de dragoste pentu adulti!:)

    Monica pe mine m-ar interesa cum sa ne ocupam mai bine de aceste parti ale noastre:minte, corp, suflet…impreuna.ca vorba ta, separat nu da roade. 🙂 imi doresc sa ajung la acel echilibru, sa fiu „pi sentru” cum spui tu..cred ca e asa bine acolo!

    si eu m-am schimbat! de fapt schimbarea asta o aveam mereu in minte, aveam nevoie de mai multe dovezi…:)

    A..si te-as ruga daca ne-ai putea ajuta cu niste exercitii practice de armonizare a celor 3 parti..aici stau cam prost, citesc, citesc…dar greu mai si aplic…:( si de fapt din aplicat inveti!

    Multumim pentu articol!

  2. da, ai dreptate….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: