Primul meu jurnal online pe un CMS

   

  •      Trei ore… Când au trecut? Da, am trecut trei ore, cel puțin așa arată ceasul de pe monitorul laptopului.

Cineva vroia să stea de vorbă cu mine. Senzația pe care o aveam era asemănătoare cu un strigăt. Ce să fac? Încep să mă pregătesc…

Mă pregătesc, căci uneori am mai greșit. Ce înseamnă pregătit? Pentru trup: să am măcar 10 ore de la ultima masă. Stomacul plin mă incomodează. Pentru suflet: sunt liniștită, respir adânc de câteva ori, timp de câteva minute. Pentru minte: îmi las toate problemele personale de-o parte. Îmi golesc capul de gânduri.

Abia atunci, când am făcut toate astea, sunt pregătită. Uneori mai dau și rateuri… Asta e!

Azi noapte am stat de vorbă cu un suflet. Puțină lume știe ce e aia predanie sau confesiune și, mai ales, o conștientizează ce este cu adevărat.

Încerc să scriu în continuare câteva lucruri pe care le-am învățat de-a lungul timpului.

Atunci când stai de vorbă cu cineva, se deschide un canal energetic între cele două persoane. M-am învățat să fac eu primul pas, căci altfel omul se va deschide doar un pic, lăsând doar o parte din energie să circule. De obicei, se mulțumește doar să ia din ceea ce are nevoie. Dacă omul vrea să stea de vorbă cu tine, atunci îl faci să te asculte. Sună a comportament egoist? Pentru cine e învățat doar să ia, da, este. Odată canalul deschis, începe să se petreacă schimbul.

Cum îl simt eu? Intru intr-un fel de dilatare a spațiului din jurul meu. Tot ce se află în jur se schimbă. Imaginile obiectelor încep să se miște, aerul devine și el lichid. Atunci, abia atunci, când simt, văd, devin conștientă că schimbul începe să se realizeze. Aurele se întrepătrund. Uneori acest lucru se realizează mai greu, altădată mai repede, altădată deloc. Depinde de cât vrea omul să se deschidă.

Aseară am avut surpriza să constat că acest canal energetic, de care vorbesc, s-a deschis aproape imediat, doar după câteva minute. Mi se părea destul de greu de crezut, așa că am continuat cu confesiunea. Când am început să mă clatin în fața tastaturii, m-am oprit… Am început să ascult și să răspund.

Sufletul era dornic, însetat de cunoaștere. Mi-a pus câteva întrebări din diverse domenii, în special în domeniul cunoștințelor esoterice. Știu doar câteva lucruri, pot împărtăși doar ceea ce am experimentat și a dat rezultate. Am să scriu în continuare o parte din întrebări și răspunsuri.

  • De ce în prezența unor persoane mă doare capul sau/și stomacul?
  • Te doare capul pentru că persoana din fața ta „te citește”. Îți citește mintea. Te poate controla citindu-ți gândurile. O astfel de persoană te poate poate șantaja foarte ușor emoțional. De cele mai multe ori, șantajul se face în interes propriu, mai puțin al tău. Despre stomac? Ar trebui să-ți dau câteva materiale să citești. Acum însă, ai nevoie mai mult de liniște decât de alte informații. De la nivelul stomacului pleacă coarda de argint. Așa i se spune… Coarda de argint este tot un fel de canal energetic. Din cele ce știu, mamele se leagă de copii cu astfel de corzi. Pare destul de șocant, dar mamele fac foarte mult rău propriilor copii. Îi seacă de energie, atât pe ei, cât și pe urmași. E unul din motivele care m-au făcut să cred că cele mai mari tâmpenii le faci din prea multă dragoste!
  • Și cum să evit?
  • De ce trebuie să eviți? E lecția ta! Orice război amânat, duce câștig de parte adversarului. Am citit pe undeva asta și este un mare adevăr. Poți duce un altfel de război… cu liniște. Ce poți să faci? În loc să te uiți direct în ochii omului, te uiți ori la bărbie, ori în locul numit „cel de-al treilea ochi”. Asta, ca să eviți uitatul pe pereți…
  • Mda… Am fost o fire egoistă. Acum m-am schimbat. Vreau să mă schimb!
  • Adică? Cum erai înainte?
  • Eram foarte violentă și ripostam verbal imediat.
  • Și ce e anormal în asta?
  • Încă mai ripostez la violență. Ce pot face?
  • Da, înțeleg. La violență, dădeai violență. Ai ținut vreodată post?
  • Păi… Puțin și rar. Are importanță postul, căci consum puțină carne.
  • Postul e un fel de dietă a trupului. Prin post, ajuți energia să ia o altă direcție.
  • Adică, din negativ se trasformă în pozitiv?
  • Treci dincolo de noțiunile elementare cu care am fost învățați cu toții! Energia este și atât!
  • Cum adică? Ea este și atât?
  • Da! Modul în care o ghidăm noi face ca ea să se manifeste în mod diferit. Dacă îți limitezi viața doar la papa, nani, sex, atunci e îndrumată în jos, spre pământ. Ai ținut vreo zi din viața ta doar post cu apă?
  • Cum adică să beau doar apă? Păi dacă sar peste micul dejun, toată ziua mi-s o legumă…
  • Vezi? Vezi cum te limitezi? De unde vrei să știi mai multe despre tine dacă imediat te gândești la ce se va întâmpla „după”? Încearcă!
  • Și cum să fac asta?
  • În ziua când te hotărăști să ții post, caută să eviți consumul de energie fizică. Pune-ți mintea să lucre, să se ocupe cu altceva. Citește, ascultă muzică, orice CARE ÎȚI FACE PLĂCERE! Ce se petrece după? Aia aștept să-mi spui tu… Eu știu doar ce fac eu, care îmi sunt reacțiile mele. Tu, poate tu ai altfel de simptome. 🙂
  • Auzi… Câți ani ai?
  • Eu? Anul ăsta fac 45.
  • Cuuuuum? Păi arăți de 30, 35 maxim….
  • Hmmm… M-am schimbat mult față de cum eram înainte. Mi-am dat seama că sunt (încă) un copil din multe puncte de vedere. Mi-am deschis ochii mari și am ales să învăț cât mai trăiesc în lumea asta! Pe măsură ce mai adaug câte ceva, mai dau din ceea ce am învățat. Atunci când te hotărăști să apuci pe alt drum, ori o faci ori o lași baltă… Eventual generațiilor viitoare. Mi-a luat ceva timp să mă mișc în altă direcție decât cea pe care pornisem. Am irosit ani fără rost. Tu faci ce vrei cu viața ta, cu timpul tău. E averea ta, îți aparține! Tot ce pot face e să-ți spun pașii pe care i-am făcut eu. Știu că sunt o mulțime de cărți scrise pe tema asta. Ești liberă să alegi: ori îți limitezi viața doar la citit, ori pui în practică ceea ce ți se potrivește. E doar un pas spre a afla cine ești! Dar vrei?
  • Da, vreau.
  • Atunci știi ce ai de făcut. Ți-am spus doar câteva lucruri pe care poți să le faci. Sunt lucruri simple, care s-au știut de mulți ani și-au fost uitate.
  • Deci, ce să fac când persoana din față mă provoacă?
  • Păi… Aici am greșit eu de foarte multe ori în viață. ȚI SE PARE CĂ E VIOLENȚĂ! Mintea îți traduce asta ca fiind „violență”. Îți pot spune ce fac eu… Și pe mine m-a învățat altcineva. Repet un cuvânt în minte de câteva ori. Acel cuvânt e AMIN sau AUM. Cum preferi…
  • Amin. 🙂
  • Respiri adânc și zici AMIN, o dată, de două ori, de zeci de ori. Ca să-ți fie mai ușor, gândește-te că CEL DIN FAȚA TA EȘTI TU.
  • Și ce se întâmplă după?
  • Asta tu să-mi zici. 🙂 Îți dau o adresă, să te uiți la un film. E târziu și mintea are nevoie și de relaxare. E un altfel de răspuns la o întrebare pe care eviți să mi-o pui. Din film ai să vezi cum se nasc copii talentați.
  • Mulțumesc pentru discuție! La început eram tare speriată, acum m-am liniștit. 🙂
  • Liniște? Da, dau liniște. Dau doar din ceea ce-mi aparține, din timpul meu și din ceea ce am învățat practic. Înțelegi cum se realizează schimbul de energie? Distanța este absolut irelevantă… Sunt omul de lângă tine și atât. Gata. Mai vorbim și altădată. Noapte bună!
  • Noapte bună! 🙂

Mă ridic de pe scaun. Zâmbesc, chiar dacă sunt un pic obosită. Oboseala e doar în mintea mea. A venit gândul oboselii doar după ce am văzut cât e ceasul. Zâmbesc, căci mi-am adus aminte de film. Am auzit muzica plutind în aer… Cum poți să dai un răspuns la o întrebare auzită doar cu sufletul?

Îți place muzica? Atunci ascultă… 🙂

O mică completare. Desenul îmi aparține. E făcut tot dintr-o joacă…

Anunțuri

Comments on: "O mână întinsă" (7)

  1. […] Monica Stănescu, Vienela, Pato Basil, Cosmina Păcurar, Iura Rotaru, Sorin Condrea, Ioan Iacob Adrian, Laura Elena Apetroaie, Raluca Mureşan […]

  2. 🙂 ce sa mai zic?! m-ai lasat cu gura cascata! am dat peste articol abia acum! m-au trecut totii fiorii cand l-am citit! acum am tras concluziile si mai bine! bravo, e bine sa mai invete si altii din „problemele” noastre! pentru inceput mi-am facut temele cu filmul si cartea si am scris si doua articole. azi am avut o zi foarte productiva. constat ca am mancat doar de dimineata, desi azi m-a durut iar stomacul, cred ca am mancat ieri ceva nepotrivit..am baut 2 cani de ceai si acum as vrea sa mai pap ceva. ti-am cerut adresa de mail sa te intreb mai multe despre carte.
    Multumesc inca o data pt conversatie! moama cata pregatire iti tb pt asa ceva…
    Te pup si bravo pt idee…rezoneaza cu articolul pe care l-am scris azi la Serban pe blog referitor la film!

    • Daca ai fi avut un serviciu obisnuit, atunci ai fi stat intre 6 si 8 ore fara sa poti comenta sau gandi la ce sau cat ai facut. Asa, lucrand de acasa, realizezi ca se poate si altfel…
      Asa cum am spus la inceput, sunt doar la inceput de drum. Uneori ma mai impiedic, mai gresesc… si platesc. Am facut o greseala de naivitate, la scurt timp dupa ce am publicat articolul de mai sus. Care ma costa… destul de mult. Am ramas fara instrumentul de lucru si anume laptopul. Mi s-a ars HDD-ul. Toata munca de peste un an este…zero. Mai dureaza pana imi iau alt hard. Asta e! Am sa-ti spun altadata despre ce fel de greseala e vorba. E cu totul altceva decat putina cunoastere in domeniul calculatoarelor.
      Acum scriu de la calculatorul lui Serban.
      Adresa de email: monika.stanescu@gmail.com

  3. Energia este și atât!
    super nice…….si ca sa ajungi la asta iti trebuie mii de cuvinte si ani de invatat, confruntari, idei si tot ce s-a inventat vreodata in materie de dualism.
    Ps. nu stiam ca mancarea incurca…o fi un canal special 🙂

    • Uneori mă gândesc că prea multe cunoștințe fără practică produc mai mult deficit în dezvoltarea echilibrată a omului…
      Bine ai venit!
      Discuția a fost ceva mai lungă, eu am redat doar o parte. Uite, îți fac cadou încă o concluzie la care am ajuns cu ceva ani în urmă.
      Ceasul din realitate arăta că a trecut trei ore. Eu simțeam că a trecut cel mult jumătate de oră. Deci, corpul meu fizic a înregistrat timpul pe care eu l-am înregistrat. E singura explicație pe care am găsit-o la așa-zisa „întinerire”.
      Despre mâncare mi-am format o altfel de părere. Mănânc ca să trăiesc! E cu totul altceva decât ca trăitul pentru a mânca. Uneori trec zile întregi în care consum doar fructe…

      • Bine te-am gasit. Ma bucur cand vad asemenea relatari despre perceptii. am remarcat ca atunci cand „deschizi” timpul curge altfel. este o noua confirmare acest articol.
        Despre mancare? a fost o vreme cand consumam numai grau incoltit. asta pana am „vazut” un camp colorat foarte frumos in jurul unei bucati de mancare. De atunci imi imaginez ca mancarea e fericita pentru mine si de aceea are aura asa de stralucitoare.

      • Hmmm… de sus în jos se vede altfel decât de jos în sus.
        Auriu sau alb-auriu, e o descriere oarecum similară culorii existente în lumea fizică. Asta am văzut. De-ar vedea oamenii cât de frumoși sunt în realitate… 🙂
        M-am trezit „sus”, fără a apela la ceva anume, la vreo dietă sau meditații. S-au adunat cu o mulțime de necunoscute. Unele dintre percepții s-au păstrat, chiar și după „revenire”. Ca să-ți dau un exemplu: coca cola are un altfel de mesaj decât pentru toată lumea. Miroase a benzină și are gust de… detergent de vase. Sau, sunt locuri care și-au păstrat aromele, chiar dacă în realitate arată ca niște ruine de sute de ani.
        Tot ce-am făcut e să scriu, să pun în cuvinte ceea ce văd/aud/miros. Sunt mai puțin umblată prin școlile esoterice actuale, deși mi s-a spus că am făcut cândva așa ceva. Este o explicație rațională pe care am acceptat-o, după renunțările care au venit treptat. Le-am acceptat ca făcând parte din normalitate. Uneori mă gândesc că a fi călugăr într-o mânăstire e relativ ușor. Mult mai greu e să trăiești ca un călugăr printre oameni. 🙂
        Și încă ceva. Am să revin de mai multe ori la tine acasă, pe blog. Reiki, ca școală, mi s-a părut cam ciudată din anumite puncte de vedere. Am mai vorbit cu oameni care au trecut prin școala de reiki. Tot ce auzeam/citeam era frumos… până la un anumit prag. E vorba despre cuvinte auzite ca „săbii de lumină”, autoprotecție, război psihologic, etc. Mă uitam ca un copil! Am și întrebat: „de cine vă feriți, oameni buni?”. În fine… fiecare gândește după propriile baremuri.
        Am mai participat și la o ședință la inforenergetică. M-am trezit, realmente, într-un curent de aer rece. Unele dintre cele observate le-am vorbit mai cu reținere. Celui care m-a invitat, instructorului, i-am spus doar concluzia la care am ajuns doar după terminarea ședinței. Eu m-am dus acolo doar ca să aflu ceva mai multe despre mine, mai puțin m-a interesat partea materială. Curentul de aer rece așa l-am „tradus”. Eram tristă. Am plecat și de-acolo…
        La ora actuală, ca cunoștințe, am inițiere în munay-ki (cursul complet) și radiestezie (nivel de începător). Atât.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: