Primul meu jurnal online pe un CMS

Atingerea

     Atunci când locuieşti într-o comunitate, ai aceleaşi datorii şi obligaţii la fel ca toţi ceilalţi. Depinde doar de tine din ce comunitate vrei să faci      parte…

Am ales o altă lume. E lumea Atingerii

 Uneori, când citeşti, simţi Atingerea. E destul de dificil de scris în cuvinte, doar simţi şi atât. E ca o vibraţie interioară. Sună. Asculţi. Sunt oameni dincolo de cuvintele scrise. Pe măsură ce citeşti din ce în ce mai mult, începi să descoperi diferenţele, direcţia pe care o dau ei, oamenii, acelei vibraţii, acelei Atingeri.

Începi să înţelegi din ce în ce mai mult. Devii conştient de ceea ce eşti. Odată cu conştientizarea, realizezi că:

Lucrurile pe care le iubeşti cel mai puţin, ai cea mai mare nevoie de ele. Lucrurile pe care le iubeşti cel mai mult, ai cea mai mică nevoie de ele!

Sună ca o teoremă. O accepţi ca atare sau poţi să o refuzi. Eşti liber să crezi ce vrei. Ai timp suficient la dispoziţie. Cam cât ţine drumul dintre naşterea şi moartea unui corp fizic.

Când scriu “lucruri” mă refer la orice formă materializată. Orice. Poate fi vorba despre o persoană sau un obiect oarecare… Sau o idee, ori un vis.

M-am aşezat de dimineaţă în faţa laptopului. Ceva mă oprea să intru pe net. Mă uitam la monitor, incapabilă să pun mâna pe tastatură.

Mi-am adus aminte ce am făcut în timpul pauzei forţate de lucru cu calculatorul. În perioada când am stat, am apelat din nou la marker şi un caiet studenţesc. În dimineaţa asta, am simţit din nou impulsul de a scrie pe caiet . L-am deschis şi… cuvintele au început să curgă. Uneori, mă opream şi mă uitam la laptop.

  • De ce te-ai oprit? Cu ce te-am supărat?
  • Hmmm… Am devenit o extensie de-a ta. Atunci când depăşeşti nişte limite, ca orice extensie, te atenţionez. Mă defectez!
  • Păi,, cum adică, am depăşit limitele? Poţi să fii mai explicit?
  • Da, pot. Limitele sunt şi aparţin unui teren neutru dintre “a da” şi “a lua”. Când te apropii prea tare de oricare dintre aceste limite, atunci eşti atenţionat.
  • Şi care e limita de care m-am apropiat?
  • A DA. Dăruieşti. Mai ai multe de învăţat în privinţa discernământului. Risipeşti fără măsură. Te risipeşti în tot felul de activităţi care au devenit ca un fel de automatisme. Rezultatul e la fel ca şi efortul depus: împrăştiat.
  • Da, aşa e. Ai dreptate să mă cerţi. Şi ce pot face?
  • Atunci când te-ai hotărât să mergi pe un drum, mergi tot înainte. Ai ritmul tău. Decât să te critice alţii, mai bine fii propriul tău critic. Fii mai atentă cu ceea ce ai şi la cât poţi.Atingerea se poate face şi altfel decât să-ţi risipeşti timpul. Ai multe moduri de ales dintre formele de manifestare ale Atingerii.
  • E vorba cumva de vreo Atingere personalizată?
  • Se poate spune şi aşa. Atunci când ai de ales, alege corect, echilibrat. Ai o avere cu adevărat personală. Ea cuprinde multe în ea, printre care şi experienţa de viaţă. O astfel de alegere, înţeleaptă, te face să treci dincolo de un prag, la un alt nivel de înţelegere.
  • Ştiu… Şi acum zâmbesc amintindu-mi de perioada când mă uitam în oglindă, să văd cine e persoana pe care o văd. M-a cam durut când te-ai oprit…
  • Fii mai exactă! Ce te-a durut de fapt?
  • Erau o mulţime de cărţi…
  • Da, multe. Ai avut vreo ordine în biblioteca ta?
  • Păi… prea puţină. Sunt cam împrăştiată.
  • Atunci ştii ce ai de făcut!
  • Cred că da…
  • Doar crezi sau ştii?
  • Ştiu! Acum ştiu şi cum se face ordinea.
  • Altceva? Ce te mai doare?
  • Fotografiile. Eram amintiri frumoase.
  • Trăieşti DIN amintiri sau ÎŢI FACI tot timpul altele?
  • E o întrebare cam grea. ÎMI FAC!
  • Deci… ştii ce să faci în continuare.
  • Da.
  • Era lecţia ta. Repet: A TA!
  • Da. Şi eu care credeam că oamenii sunt toţi la fel!
  • Sunt. Depinde doar de ce alege fiecare. Fiecare a venit aici ca să înveţe. Fiecare!
  • E vorba despre lecţiile de viaţă?
  • E mult mai mult de spus aici. Vei primi informaţii doar după ce vei fi capabilă să le înţelegi şi să le asimilezi.
  • Poţi să-mi spui care îmi mai sunt lecţiile de învăţat? E vorba, cumva, despre lecţiile karmice? Am dat peste aşa ceva cu puţin timp în urmă…
  • Orice informaţie la care ajungi, are un rost. Îţi este dată cu un rost. Ce vrei să mai ştii?
  • Oamenii… de ce se pierde Atingerea în general?
  • Depinde de alegerile pe care le face fiecare. Se ataşează de lucruri, persoane, idei, etc. Ataşările sunt echivalente cu greutăţile de la un balon. Rostul lor e doar să te menţină la o linie de plutire doar pentru o perioadă! E doar o linie virtuală!
  • Adică, depinde de cine şi ce anume îţi alegi să depinzi.
  • Se poate spune şi aşa. Alegerea făcută cu înţelepciune e o adevărată artă!
  • Am probleme cu înţelegerea. Unele lucruri le înţeleg imediat, cu altele am mari dificultăţi.
  • Şi? Frumuseţea Creaţiei constă tocmai în aceste mici diferenţe! De multe ori, dificultatea învăţării vine din lene sau din lipsa nevoii. Sau prea multă mândrie…
  • Da, întradevăr, aşa este. Dacă mă prinde lenea e jale. Am trecut de pragul mândriei. Mai greu, dar am trecut. Vroiam să ştiu mai multe despre ataşamente. Se poate?
  • Da.
  • Cum apar ele?
  • Odată cu creşterea fizică, apar în om şi lucruri mai puţin vizibile cum ar fi ideile preconcepute. Omul crede în ele. Credinţa e un factor foarte important pentru a materializarea ideilor. Consideră că tot ce au la un moment dat, le aparţine. Am mai vorbit despre asta…
  • Da. Dar am senzaţia că râzi de mine uneori… ca acum.
  • Te gândeai la ceva. Spune la ce anume.
  • Mă gândeam să scriu despre anumite lucruri. Atunci când sunt în poziţia de observator, mă atrag nişte amănunte.
  • Şi ce te opreşte să scrii?
  • Păi subiectul e de-a dreptul comic! Îmi vine să râd de banalitatea lui…
  • D-aia am râs! Ceea ce pare a fi o banalitate, DOAR PARE! Te-au ajutat de-a lungul timpului observaţiile făcute?
  • Da. Atunci… pot fi de folos şi altcuiva?
  • Se poate şi asta. Orice e posibil. Hai! La treabă!
  • Mulţumesc!

Mâna îmi scria în continuare. Era imposibil să o opresc. Sau poate că era posibil… DAR VROIAM ?

Vorbeam cu cineva invizibil. Cu coada ochiului mă uitam la laptopul deschis. Intru mai târziu pe net, doar după ce termin de scris. Acum vorbesc cu Cineva. E lipsă de respect să-l ignor. Acel Cineva poate fi oricine. Poate fi laptopul. Poate Dumnezeu. Poate vorbeam eu cu mine. Sau eu cu tine…

Asta tu decizi.

Anunțuri

Comments on: "Atingerea" (1)

  1. Ce mult imi place felul in care scrii tu, Monica. Totul e fin si frumos, ca o broderie de matase. Imi aduce aminte de senzatia pe care am simtit-o la atingerea unor covoare persane tesute din matase naturala, undeva in mijlocul Turciei… Si povestea ta are intotdeauna o multime de niveluri ale intelegerii, in functie de starea pe care o am cand citesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: