Primul meu jurnal online pe un CMS

Sfânta Treime

 Povestea am auzit-o cu ceva ani în urmă. Mi-a fost spusă pe un ton blând şi liniştit. Stăteam jos, pe covor, cu picioarele îndoite. Mâinile mi se odihneau îmbrăţişând genunchii. Ascultam cu ochii închişi. Vroiam să las liniştea vocii să intre în mine cât mai mult, cât mai adânc. Încercam să prind vibraţia cuvintelor, să trec dincolo de sensul real al poveştii…

Imaginează-ţi că eşti căpitanul unui mare vas. Poţi să-ţi imaginezi asta?

Mi-am clătinat capul încet, fără a scoate un sunet. Vocea şi-a continuat şirul cuvintelor:

Treci dincolo de faptul că eşti ceea ce eşti acum, în lumea reală. Intră în poveste şi fii acel căpitan. Ai în mâinile tale tot universul vasului tău. De mintea ta, de hotărârile tale sunt afectaţi atât echipajul, vasul şi tot ce se află pe el. Ieşi pe punte şi miroase marea cu ochii închişi… O simţi? Simţi cum vântul îţi vorbeşte? Atunci ştii când se apropie o furtună. Tot ce poţi să faci e să-i spui echipajului să se pregătească. Ei au trecut prin multe încercări cu tine. Au încredere în tine. Sunt una cu tine, sunt braţele tale, picioarele tale, ochii şi urechile tale…

Simţi aerul începe să adie? E calm acum. Dar tu ştii că se apropie furtuna. Căpitanul ştie că e un nimic în faţa vântului, a apei sau a pământului. Ascultă şi simte…

Furtuna a venit noaptea târziu. Căpitanul a fost trezit de omul de veghe. Abia se aşezase să se odihnească… Se pare că furtuna era mult mai mare decât îşi închipuise. Comenzile lui erau clare, precise şi sigure. Oamenii alergau pe lângă el, doar el stătea drept şi neclintit. De el depinde totul. Şi vasul, oamenii şi încărcătura.

La un moment dat, s-a auzit un strigăt.

Căpitane! Am primit un semnal de SOS! E o navă în pericol în apropierea noastră! Ce spuneţi să facem?

Cum ce? În ce direcţie se află nava?

Acum calculez coordonatele exacte. Căpitane, căpitanul vasului mi-a transmis odată cu semnalul de ajutor şi altceva…

Ce anume?

Transportă aur şi pietre preţioase. Au şi un seif plin cu bani şi bonuri de valoare la bord.

Căpitanul deja dădea comenzi pentru schimbarea traseului. Ultimele vorbe ale marinarului trecuseră pe lângă el.

S-a auzit un alt strigăt.

Căpitane! Încă un SOS!

Adică?

Căpitane, în direcţia opusă se află un alt vas!

Află câţi oameni sunt la bord.

Am întrebat deja. Mi-a spus că duce iubirea cu el… Căpitane, tu înţelegi ceva?

Căpitanul a rămas în cumpănă. Odată cu el, au rămas şi oamenii pe gânduri. Ochii lor se uitau direct la căpitan. Trupurile lor erau încordate, nemişcate sub bătaia vântului şi ploii. Un semnal, atât. Asta aşteptau…

Strigătul omului rămas de veghe a sunat ca o lovitură de tun, făcându-i pe toţi să tresară.

Căpitane!!!! Încă un semnal!

Căpitanul se uită la om ca la o minune.

Spune!

Căpitane… şi vasul ăsta spune că e în pericol.

A mai spus altceva?

Da. A spus că duce cu el înţelepciunea. Într-o noapte ca asta şi-au găsit toţi să glumească, căpitane?

Căpitanul era surd. Deja începuse să dea primele ordine…

Se lăsase linişte. Vocea tăcuse. Am simţit cum nişte mâini îmi mângâie părul. Blând… uşor… ca o boare de vânt. Lacrimile începuseră să-mi ardă ochii. Oricât mă chinuiam, îmi era imposibil să le opresc. Într-un târziu am reuşit să rostesc printre suspine: „Şi unde s-a dus căpitanul?”. Vocea mi-a spus:

TU CE-AI ALEGE?

Au trecut ceva timp de atunci, de când am auzit povestea. Cred că acum e rândul meu să povestesc şi să întreb: TU CE ALEGI?

Anunțuri

Comments on: "Sfânta Treime" (12)

  1. Frumoasa poveste! PAi aleg iubirea si intelepciunea! daca le am pe astea pot construi pietrele pretioase! Sincer, degeaba ai pietre pretioase daca te bucuri singur de ele si daca iti lipseste intelepciunea sa le administrezi! pup mult la tine! 🙂

  2. Anca said:

    Monica, eu spun că avem nevoie de toate navele, pe acest Pământ.

    • Suntem împreună de aproape doi ani, Ancuţa, chiar dacă doar virtual…
      Oricare din nave ai alege, cunoşti cum arată ambele feţe ale alegerii. E unul dintre motivele pentru care ne sunt date, ca să alegem. 🙂

  3. Daca ar mai fi fost inca un vas care sa o transporte pe Michele Pfeiffer, ti-as fi spus exact care il alegeam.
    Asa , nu am incotro si trebuie sa gandesc … hmm, gata : aleg vasul cu pietre pretioase.

    • Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place! Mie mi-a plăcut Sean Connery de când mă ştiu… Gata cu gluma.
      Tiberiu, ai în comanda ta deja o mulţime de „pietre preţioase”. Degeaba te superi pe mine, ştiu că adevărul doare DOAR ÎN APARENŢĂ. Dacă ai scoate filtru roşu de pe ochi ai să le vezi şi tu.
      În urmă cu un an am vrut să-ţi fac o propunere. Ai refuzat, fiind orb de furie. Ţi-am mai spus că familia lui Gogu e mult mai mare decât îţi poţi închipui. Iubeşte-l, că şi el e o parte din tine.
      De vrei puteri pentru trup, îţi pui trupul să muncească. De vrei iubire, îţi deschizi sufletul. De vrei bani, dai bani. De vrei înţelepciune, dai înţelepciune.
      La Forex ai investit timp. La fel, poţi investi şi în altceva! Am văzut că eşti abonat la Luca Dezmir. Din vară pregăteşte o serie de cursuri online. Le-a dat deja drumul, o parte sunt pe bani. Ceea ce face el, noi am făcut deja. La ora actuală, singurul lucru în care se merită să investeşti este educaţia. Dreptul de proprietate intelectuală cuprinde în el şi cursuri. Am vrut să-ţi propun asta anul trecut şi-ai refuzat. Asta e, de unde e furie plec. 😦

      • Daca am fost orb de furie, inseamna ca era o propunere indecenta 🙂
        Eu nu am fost orb de furie in viata mea. Exagerezi.
        Ok … poate o singura data.
        Aha … imi amintesc : am fost atunci cand ti-am raspuns 🙂
        Dar nu mai stiu despre ce era vorba 🙂
        Doamne, ce memorie slaba am. Incep sa ma enervez. Mi se pune o ceata in fata ochilor.
        Feriti !!!
        Sunt iar orb de furie.

      • Ba stau, că aici e pajiştea mea. 🙂
        Deci, da. E ceaţă. Clar. Te învârţi în cerc. Când ameţeşti, să mă anunţi. 🙂

  4. mayamybitch said:

    si pietrele pretioase

  5. mayamybitch said:

    sa fiu povestitorul?! 🙂
    iubirea le contine pe toate: si intelepciunea si aurul

    • hmmm… e o alegere.
      Mă duc să declar că-i iubesc pe cei de la ghişeele unde-mi plătesc facturile. Ei zic că puţin le pasă de iubirea mea. Ei vor aurul meu… Aşa am devenit un căutător de comori INTERIOARE.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: