Primul meu jurnal online pe un CMS

Schimbarea

Motto: „ Dă-mi Doamne puterea dea a accepta lucrurile pe care îmi este imposibil să le schimb, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de a face diferenţa dintre ele!”

Cuvintele de mai sus mai întâi le-am auzit apoi am căutat să mi le notez ca să le ţin minte. Pe net le-am găsit dar lipsea şi numele autorului, prin urmare le-am scris aici pentru că o vorbă înţeleaptă se merită a fi repetată de mai multe ori, chiar dacă înţelepciunea scrisă se întâlneşte pe mai multe situri. Valoarea înţelepciunii creşte aşa cum creşte bulgărele de zăpadă dat de-a dura… La început e mic, apoi, cu câte se rostogoleşte (circulă, adună) devine din ce în ce mai mare ca dimensiune.

Mi-ar place să ştiu cui aparţin aceste cuvinte. Cel care a scris aceste cuvinte merită să-i fie pomenit şi numele odată cu vorbele. Ar fi echivalentul unei lumânări aprinse şi destinată cuiva, aşa cum în tradiţie aprindem lumânări reale şi, odată cu acest gest, pomenim numele cuiva, fie că acea persoană mai este încă în viaţă, fie că ea a trecut deja într-o altă lume.

Mi-a fost foarte greu să înţeleg care este valoarea adevărată, cea reală, a schimbării. Şi mai greu mi-a fost să înţeleg că schimbarea începe din interiorul meu şi că este ceva absolut natural.

Unele lucruri se schimbă, altele rămân. Ca om, am căutat să aflu nişte răspunsuri la multitudinea de întrebări care recug din şi de la schimbare. De ce este necesară schimbarea? Care sunt lucrurile care se schimbă şi care sunt cele care rămân la fel? Este posibilă aflarea acelei schimbări dinainte de a se petrece? Poate fi schimbarea totală? Întradevăr, sunt o mulţime de întrebări. Răspunsul la unele dintre ele le-am găsit pe rând, căci chiar dacă m-am schimbat mult de-a lungul timpului, înţelegerea mea s-a produs treptat, aşa cum şi un trup creşte încet şi cu multă răbdare.

Pomeneam în articolul „Păcat” despre păcatul pe care consider a fi capital. Am mai întâlnit această opinie doar într-o singură carte scrisă de S.N. Lazarev. Uciderea iubirii poate avea o multitudine de forme de manifestare. Ucizi când te opreşti să mai faci ceva, pentru că acel lucru începe să se potrivească mai puţin sau chiar deloc cu vibraţia ta interioară. Am să pomenesc aici doar un simplu exemplu din viaţa mea personală. Mă legasem de cineva, o persoană oarecare zic eu, implicându-mi şi emoţiile. Pentru că acea persoană avea un alt mod de gândire şi de comportament, ceva mai diferit decât modul meu de gândire, am decis să caut un rost la continuarea unei astfel de relaţie. Pentru că mă implicasem ceva mai mult decât mi-am propus iniţial, decizia am luat-o greu, ca în orice caz în care te desparţi de lucrurile sau persoanele care îţi sunt dragi. Pentru a lua o decizie am privit totul ca pe o imagine de ansamblu, în care fiecare personaj implicat avea locul său, rolul său. Mi-am pus şi persoana mea acolo. Mi-am dat seama că o continuare a acestei relaţii ar fi produs o mulţime de perturbaţii în viaţa mai multor persoane. O încetare ar fi adus viaţa lor pe un făgaş pe care porniseră deja, ori eu, cea din imagine, mă aflam la o intersecţie. Unde merg? Încotro mă îndrept? Care este decizia cea mai potrivită şi care să fie cea înţeleaptă pentru toată lumea? Era ceva cu totul nou pentru mine… Era pentru prima oară când mă gândeam la noi, ca o mică comunitate, eu ca om cu familie, eu ca persoană fizică. Decizia luată a fost întreruperea relaţiei. Dacă puteam vedea care e făgaşul celorlalte persoane, al meu într-o astfel de relaţie s-a dovedit a fi fără sens sau un final cert. A trebuit să merg mai departe!

De foarte multe ori în viaţă am fost forţată să fac lucruri care îmi displac. Dar le-am făcut, creând astfel iluzia că dacă fac acel lucru obţin ceva, chiar dacă acel ceva e un cuvânt fără o formă materializată. Pot da câteva exemple aici… Se poate da o formă liniştii? Sau unui sentiment anume? Tot ce se poate face este să descrii acel cuvânt prin folosirea cuvintelor, a culorilor sau a sunetelor. Pentru că acele lucruri făcute cu forţa mi-au displăcut, ce mi-a displăcut cel mai tare a fost ideea de a forţa, de a obliga. Prin urmare, am lăsat şi cealaltă persoană să decidă fără a comunica şi decizia mea. M-am comportat normal, ascunzându-mi adevărata stare interioară. Şi se pare că am reuşit destul de bine acest rol… Urmarea? I-am respectat decizia pentru că ea corespundea cu peste 50% cu decizia mea, inclusiv argumentele spuse. Am pornit pe acel drum fără să mă uit prea mult înapoi. Sufletul îmi era făcut bucăţi dar viaţa merge înainte pentru toată lumea. Ştiam deja că trecerea timpului este un medicament destul de bun pentru vindecarea, alinarea, unor astfel de răni…

-va urma-

Anunțuri

Comments on: "Schimbarea" (3)

  1. Cat de diferit, fata de ceea ce scriu eu. Dar frumos…Si desi sunt mult mai multe de spus, ma voi opri aici de data asta. O zi faina sa ai.

    • Mulţumesc frumos… Şi pentru vizită şi pentru comentariu Modigliianii. 🙂
      Uneori trăiesc cu impresia că tocmai în asta stă frumuseţea, în diversitate.
      Gândeşte-te cum ar fi dacă toate florile ar fi la fel? Sau câinii, ori pisicile? Hmmm…
      O seară frumoasă şi ţie. 🙂

      • E Modigliianni…dar e ok. Si da, diversitatea asta, daca nu ar fi fost, abia atunci as fi crapat de plictiseala. Doar ca la cum ma stiu, gaseam eu ceva de facut si atunci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: