Primul meu jurnal online pe un CMS

Schimbarea

– continuare din articolul precedent –

Mă schimbasem. Devenisem o altă persoană. Interiorul meu devenise cu totul altul. Corespundea foarte puţin cu lumea în care trăiam atunci. Mult timp am crezut, m-am amăgit mai exact, că acea persoană mi-ar fi dat ceva care era străin de mine şi că eu am primit acel ceva fără să îmi dau seama. Apoi mi-am dat seama, am conştientizat mai exact, cu ajutorul scrisului că schimbarea s-a petrecut doar cu mine şi că doar decizia luată a fost cea care a produs schimbarea. Schimbarea s-a produs în urma luării unei decizii complexe, un vector compus dintre ce îmi spunea atât mintea, cât şi inima. Trupul era singurul capabil să se mişte, aşa că m-am mişcat în direcţia deciziei luate fără a avea nici un fel de ezitare sau de regret. EU eram cea care se schimbase! Totul începuse să se schimbe în jurul meu, chiar dacă aparent, doar aparent, aveau aceeaşi formă. Începusem să le văd altfel, dintr-un unghi cu totul nou… Schimbarea înseamnă trecerea într-o altă realitate!

Mă opresc aici cu exemplul dat. Încerc să fac un fel de sumar a ceea ce înseamnă schimbare. Schimbarea se petrece oricum, este un fenomen natural, aşa cum e natural pentru un corp fizic să crească. Fenomenul în sine se petrece într-un ritm lent, foarte lent, aproape insesizabil, aşa cum creşte aproape insesizabil propriul tău păr sau propriile tale unghii. Uneori le laşi să crească, alteori decizi să le tai pentru că încep să te incomodeze prin mărimea lor. Atunci când eşti mic ţi le taie altcineva, cu timpul vine un moment când trebuie să ţi le mai tai şi singur. 🙂 Singura modalitate de a trece în altă realitate este factorul decizional. În cazul în care sunt implicate mai multe persoane, atunci te uiţi şi la ei, căci de te gândeşti doar la tine atunci schimbarea va fi valabilă doar pentru tine. Şi ea este o iluzie, căci în realitate baţi pasul pe loc…

Spuneam la început despre lucrurile care se schimbă şi lucrurile care rămân la fel. Rămăsesem într-un fel de stare în care ajunsesem să îmi notez aproape orice, căci efortul la care mă supusesem (de bună voie şi nesilită de nimeni) era cumplit de mare. În plus, pe o bună perioadă de timp am avut parte de nişte fenomene stranii, care sunt catalogate ca făcând parte din categoria fenomenelor aşa-zis paranormale. Am căutat, prin scris, să văd, să conştientizez, ŞI lucrurile care au rămas aceleaşi. Căutam ceva raţional, clar, cert, care să îmi dea ideea de stabilitate în acel „no men land” de o culoare ternă, ceţoasă, în care intrasem. Căutam ceva, fără să ştiu ce, ceva care să semene cu o luminiţă spre care să mă îndrept. Cineva mi-a dat o sugestie: educaţia. Era un termen prea vag. Orice mişcare implicată în direcţia respectivă ar fi însemnat o multitudine de mici mişcări. Era prea mult de gândit pentru mine!

Tot prin scris am mai conştientizat că mai există ceva stabil în viaţă. Dacă un trup se poate schimba, la fel o mentalitate, persoanele din jur… totul sau aproape totul se poate schimba. Cu ani în urmă am făcut o remarcă cu o tentă umoristică legată de schimbare. Într-un schimb de replici de pe net, am afirmat că singurul lucru valabil şi cert pe care îl mai am sub posesiune pe lumea asta este certificatul de naştere! Doamne, cât de oarbă am putut să fiu… Data naşterii! Era singurul lucru stabil din viaţa unui om! Universul îmi arăta calea pe care să merg şi eu am fost oarbă la semnele date de el. Aşa am ajuns să răscolesc după cărţile de numerologie… Dar despre asta altădată. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: