Primul meu jurnal online pe un CMS

 Am încercat să învăţ de la oameni care este măsura după care un om este ceea ce este şi poate face parte din acest Univers al Oamenilor. Am încercat să învăţ de la oameni ceea ce sunt, căutând să-i înţeleg şi să le înţeleg comportamentul, modul în care trăiesc şi îşi construiesc viaţa, propria viaţă. În realitate, tot ce făceam era să învăţ să fiu om…

Am mers pe drumul ăsta, uneori cumpănindu-mă, alteori căzând, alteori cu spinarea dreaptă. Căzăturile au fost rare… Şi dure. M-am ridicat uneori mai repede, alteori mai greu. Şi-am înţeles că oamenii privesc, gândesc, se mişcă, acţionează, măsoară TOTUL doar printr-un mod de gândire împărţit, evaluat în „bine” sau în „rău”.

Am încercat să înţeleg ce înseamnă acel „rău” sau acel „bine” şi care este măsura evaluatoare. Tot ce-am putut să înţeleg că evaluarea generală se face doar în măsura lui „e bine pentru mine” sau „e rău pentru mine”. Deci evaluarea se face la nivel de individ, fiecare după cum crede el/ea de cuviinţă.

Timp de peste 40 de ani de viaţă petrecuţi pe această planetă am trecut prin diferite stadii evolutive, timp în care am stabilit tot felul de relaţii interumane. Toate dintre stadiile respective au necesitat câte o mască potrivită rolului jucat.

Am reuşit să fac un bilanţ al extremelor, a ceea ce înseamnă „rău” şi „bine” pentru fiecare rol jucat, cel puţin luîndu-mă după experienţele din această viaţă.

  • Copil (pe o durată incertă de timp).E bine dacă cer (indiferent ce) cât mai puţin. E rău dacă deranjez sau fac pozne.

  • Elev (teoretic: 12 ani; practic:… şi la ora actuală).E bine dacă sunt prezent la şcoală şi dacă învăţ. E rău dacă pun (prea multe) întrebări sau cer prea multe explicaţii.

  • Angajat (pe perioade de timp mai lungi şi mai scurte).E bine dacă fac cât mai multe într-un timp cât mai scurt şi pe bani cât mai puţini. E rău dacă mă îmbolnăvesc sau dacă cer.

  • Soţie (timp de 18 ani).E bine să aduc toţi banii în casă şi să fiu de acord cu toate mofturile. Ale altora! E rău dacă refuz. Atunci semăn cu unul din părinţii care m-au adus pe lume. Sau cu amândoi (?!?).

  • Noră (timp de 18 ani).E bine să aduc bani în casă şi să mă fac că uit de ei. E rău dacă întreb şi ce-a făcut cu ei.

  • Patron (5 ani).E bine dacă dai cât mai mult, fie angajatului sau fiscului. E rău dacă începi să (şi) ceri sau să refuzi câte ceva.

  • Emigrant (peste 14 ani).E bine dacă eşti sănătos tun, tânăr, fără responsabilităţi sau familie şi cu cât mai puţină minte. E rău dacă deschizi gura şi ceri.

  • Prieten (în general sunt şi am o fire prietenoasă).E bine dacă ai timp să-i asculţi când au probleme şi să îi ajuţi. E rău dacă îi refuzi.

A trebuit să învăţ toate acestea. Şi încă mai învăţ! Ce-am învăţat până acum este că Universul Oamenilor este un univers matematic, unde operaţiile de bază sunt adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea.

Atunci când am descoperit toate acestea am râs, apoi am înlemnit. Mi-am amintit, brusc, de pilda talanţilor. Am înţeles că acest Univers, privit ca un tablou de la distanţă, se află tot timpul în echilibru, într-un echilibru abia perceptibil şi vizibil doar de la distanţă. Modul în care apar şi dispar oamenii din viaţa noastră, a fiecăruia, modul în care se stabilesc sau se desfac relaţiile dintre oameni, este felul în care fiecare individ trece prin aceste stadii.

Mi-am revizuit scurt modul de comportament, cel instinctiv, avut încă din copilărie. Mi-am prins capul în mâini şi am oftat adânc… Am înţeles că Universul s-a echilibrat, dându-mi exact ceea ce îmi era necesar. Lui, Universului, ca să se echilibreze, mie ca să învăţ şi celelalte „operaţii matematice”.

Ca simplu om, ca individ, trecând prin toate stadiile menţionate, am observat că se păstrează o ritmicitate, o ciclicitate în toate experienţele prin care am trecut. Indiferent de care operaţie matematică m-am folosit din cele patru, extremele (exemplificat prin diagonale, acele linii care traversează un pătrat) s-au păstrat, oscilând în realitate între „drepturi” şi „responsabilităţi”. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că există o tendinţă acută actuală către a cere cât mai multe drepturi şi pasarea responsabilităţilor pe umerii altcuiva, acel altcineva aflându-se tot timpul în „afară”.

Tot ce am putut şi pot să fac e să-mi stabilesc, ca simplu individ, propriile mele drepturi şi responsabilităţi. Care îmi sunt „adunările”, „scăderile”, „înmulţirile” şi „împărţirile” din viaţă.

Mă aflu aici, acum, doar în calitate de administrator al unei averi simple: timpul. În rest? „Frumuseţea trece şi averile se mută dintr-un buzunar în altul” îmi zicea odată, zâmbind hâtru, un prieten. Am râs cu lacrimi! Am răspuns doar când am putut să-mi capăt răsuflarea: „Prietene, amândouă vin din acelaşi loc. Dacă mă aflu într-un loc unde se vede şi se predă doar „păcatul”, „economia”, sau „urâtul” înseamnă că depinde de mine şi doar de mine cât timp îmi acord ca să ”îmi fac geamantanul şi să plec”, după cum spunea şi Topârceanu. Mă duc să îmi repar ceva pe dinăuntrul meu, căci e greu să te lupţi cu marea toată. Mai bine mă duc să mă spăl pe mine…

Toate materialele publicate în categoria MTPS conţin opiniile personale actuale şi fac parte din programul Mentorat Terapia Prin Scris. Opiniile personale mi le pot schimba şi îmi rezerv acest drept pentru simplul fapt că mai sunt, încă, în viaţă.

Mulţumesc pe această cale Universului şi celui care m-a îndemnat să-mi aştern gândurile în cuvinte şi să le fac publice.

Anunțuri

Comments on: "Un Univers al Oamenilor" (1)

  1. […] În articolul „Un Univers al Oamenilor”, am descris universul ca fiind unul construit şi bazat pe legi matematice extrem de simple: […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: