Primul meu jurnal online pe un CMS

 În viaţa reală am avut prea puţine ocazii să vorbesc cu oameni care sunt interesaţi (şi dispuşi) să discute despre importanţa şi semnificaţia Decalogului, despre ce înseamnă şi, enorm de puţini care au curajul de a da exemple din propria lor viaţă.

Contactul meu direct cu învăţăturile aşa-zis creştine a avut loc destul de târziu. Mai exact, la maturitate. Doar în casa bunicilor am descoperit o carte cu coperţi negre şi cu o cruce mare aurită pe ea. Cunoaşterea „celor sfinte” s-a limitat doar la … citire. Eram prea mică (biologic) ca să pot înţelege ceva din pasajele numerotate, cu exprimări redundante şi referiri la tot felul de personaje total necunoscute. În realitate, am luat act de existenţa Decalogului doar după ce l-am practicat în viaţa reală!

Mi-am amintit de acea perioadă citind articolul „ZENLA, Subconştientul şi cele 10 porunci. Mi-am amintit şi ce a însemnat practicarea (chiar şi parţială) a celor 10 Porunci.

Învăţarea Decalogului s-a făcut treptat şi doar… greşind. Mi-au lipsit orice fel de îndrumări venite din partea unui autor de cărţi, a unui mentor, profesor sau părinte. Sau măcar să fii avut pe cineva, în jurul meu, de la care să văd ce înseamnă „rău” sau „bine”! O parte din mine îmi spune că aşa s-a potrivit cel mai bine cu propriului meu caracter, altfel, învăţând doar din greşelile altora, mi-aş fi construit o scară de valori personale complet falsă. Deci, unele dintre interdicţii apărute şi scrise în Decalog le-am învăţat „făcând” şi observând cu băgare de seamă reacţia celor din jurul meu.

Concluzia la care am ajuns a fost şi este următoarea: caracterul mi l-am format singură doar în urma vederii efectului a ceea ce înseamnă „greşeală” din punct de vedere al creierului uman. Se pare că Universul (sau Dumnezeu, după preferinţă) priveşte lucrurile altfel decât gândeşte un om obişnuit. Fiecare om în parte are libertatea de a-şi construi propriul său caracter, bazându-se doar pe propria experienţă de viaţă şi pe propriile decizii!

Care au fost urmările unui astfel de comportament în viaţa mea, timp de mai mulţi ani? Am devenit un fel de idol pentru cei din jur, începând cu cei mai apropiaţi şi apoi urmând cei cu care intri în contact direct. Eşti dat ca exemplu în orice situaţie. Devii un fel de preot, psiholog, bancă de credit fără dobândă, om bun la toate (inclusiv birou de informaţii), asistent social, etc. Oamenii devin mai gravi în prezenţa ta şi te privesc cu teamă. E ca şi cum, în jurul tău, se crează o aură invizibilă.

Eram prea ocupată, altele îmi erau priorităţile atunci şi prea puţin interesată ca să mă intereseze opiniile celorlalţi. Tot ce am putut să conştientizez este că, în realitate, cei din jur refuză să şi facă ceva chiar dacă văd! Un mod de comportament primit, privit şi asimilat doar din punct de vedere teoretic rămâne doar la stadiul de „teorie”. Toată învăţătura rămâne doar la nivel mental, fără a fi aplicată şi în realitate.

Destul de târziu am putut conştientiza că diferenţa dintre inteligenţă şi şiretenie este foarte mică. Cât despre caracterul unui om… a spus-o prea frumos cu 2000 de ani în urmă, Cicero. Acum, în anul 2013, tot ce pot face e să mă înclin şi să-i fac publice cuvintele care îi sunt atribuite:

Caracterul fără inteligenţă poate multe, însă inteligenţa fără caracter este fără valoare

Ca o concluzie finală: există doar un singur cuvânt din dicţionarul limbii române care descrie destul de aproape de adevăr această imagine dată de realitate: IDOLATRIE. Este suficient însă să faci O SINGURĂ GREŞEALĂ şi atunci se uită totul…

Toate materialele publicate în categoria MTPS conţin opiniile personale actuale şi fac parte din programul Mentorat Terapia Prin Scris.

Mare majoritate a concluziilor scrise aici se datorează experienţei de viaţă personale.

Opiniile personale mi le pot schimba şi îmi rezerv acest drept pentru simplul fapt că mai sunt, încă, în viaţă.

Mulţumesc pe această cale Universului şi celui care m-a îndemnat să-mi aştern gândurile şi experienţa în cuvinte şi să le fac publice.

Anunțuri

Comments on: "Decalogul. Despre Caracter şi Inteligenţă" (3)

  1. […] cum am scris şi în articolul anterior, am folosit foarte mult „tactica berbecului” în viaţă. În copilărie, în urma corecţiilor […]

  2. …hmm, io mă îndoiesc că se uită totul..
    io mai știu ceva ..cu ce mână dai cu aia și primești…
    tot ceea ce emitem in Univers, TOT, începând cu gândurile noastre se întoarce înspre noi, asta e legea atracției, deci atâta timp cât eu am inima împăcată că am făcut bine este strict problema aceluia sa a aceleia dacă uită.
    Te pup și te îmbrățișez cu drag, suflet iubit!!

    • Anca, mi se pare o risipă de timp inutilă (cel puţin din partea mea) a contabilizării tuturor celor dăruite. Unde întâmpin mari dificultăţi? Îmi este greu să uit (şi chiar refuz să mai fac asta) când am primit ceea ce am avut nevoie, atunci când am avut nevoie!
      Şi încă ceva… În „Un Univers al Oamenilor” ai să citeşti despre concluziile la care am ajuns legate de modul în care circulă energia în Univers. Sunt patru operaţii matematice de bază: adunarea (ca să ai de unde da), scăderea (schimbul dintre ceea ce ai deja şi ceea ce ai nevoie), împărţirea (împarţi ceea ce ai cu cei dragi inimii tale, tu fiind posesorul acelei averi) şi înmulţirea.
      Ia să te văd! Cum poţi înmulţi ceea ce ai? Ca să te ajut îţi reamintesc că „a avea în posesie” înseamnă ŞI ceea ce ai primit la naştere: corp şi timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: