Primul meu jurnal online pe un CMS

 Mi-a plăcut de mic copil să împart. Rar de tot mi-a fost frică să dau ceva. Sau de a avea tendinţa de a păstra ceva doar pentru mine. Ceva timp mi-a luat, tot de mic copil, să învăţ că „datul” se face doar din ce este al tău. Şi tot din experienţa personală am învăţat că una este să dăruieşti „material” şi alta este să dai „experienţă”. Una are valoare mică, cealaltă se ţine minte pentru că se plăteşte!

Aşa că, în articolul de faţă, împărtăşesc cu cei care citesc CUM a apărut a doua sursă de venit online. Este un venit activ, dar este!

Începutul… Cum am început?

La unele cărţi în format electronic am observat unele aspecte. O parte dintre ele puteau fi citite fără a-mi da bătăi de cap. Aspect curat, aerisit, uşor de accesat, plăcute la prima vedere. Altele mi-au dat realmente „dureri”. Lipsa diacriticilor din texte, capitole mai mult „pe ghicite”, fără a avea titluri sau/şi link-uri la capitole, etc.

Atunci mi s-a făcut ruşine… Tot mie! Am realizat că în propriul meu laptop, se găseau materiale oarecum asemănătoare. Chiar dacă existau diacriticile în texte, ele (textele) erau împrăştiate, unele dintre ele începute sau abandonate, idei întrerupte, fără cap sau fără coadă…

Făcând o comparaţie între cărţile citite şi harababura care exista (pe atunci) în propriul meu laptop, m-am uitat „urât” şi eu la mine…

Cum am eu curajul să reproşez cuiva ceva ce eu ar trebui să fac mai întâi???

Mi-am „transferat” ruşinea într-o discuţie cu cel de lângă mine. I-am transmis nevoile mele şi am trecut la „curăţenie”. A durat ceva timp până m-am învăţat să lucrez cu un program office. Mai întâi mi-am făcut o ordine relativă în ceea ce-mi aparţine şi apoi am făcut ceva practică cu o parte din eboock-urile coborâte de pe net. Unul dintre lucrurile care îmi plac foarte mult să le fac (cu ajutorul calculatorului) este „bibileala”, să fac ca un lucru să arate cât mai „frumos”, cu aspect plăcut, aerisit.

Îmi este greu să spun cam cât timp a durat practica asta. Era ceva făcut „din plăcere şi cu plăcere”. E cu totul altceva decât să învăţ ceva „pentru că trebuie” (ca să obţin un salariu mai bun sau să-mi păstrez jobul). Cert este că, într-o zi, m-am trezit cu un telefon. Mi s-a făcut o propunere. Mai exact, am fost întrebată dacă pot să fac o traducere în limba mea natală. Recunosc, am avut nişte ezitări la început. Din punct de vedere fizic, ezitarea m-a costat. Câteva zile am avut gâtul înţepenit. FRICA FAŢĂ DE NOU se manifestă astfel. Am zâmbit pentru că, odată ce am descoperit şi cauza, mi-a fost mult mai uşor să trec „peste”. M-am vindecat de durerea fizică DOAR trecând la treabă! Cu cât am întârziat şi am avut ezitări, cu atât persista durerea fizică.

Cu timpul am început să primesc şi alte comenzi. Cert este că, acum, după şase luni, abonamentul la telefon şi internet (şi ceva pe deasupra…) mi-l plătesc din această sursă de venit. Plătesc factura zâmbind. Cireşica de pe tort?!? Se pare că, întradevăr, făcând ce-ţi place, primeşti din partea Universului şi cireşe…

 Îi mulţumesc pe această cale celui care m-a ajutat să înţeleg anumite cauze ale durerilor: VALERIU POPA, precum şi celui care le-a făcut publice (în spatele clickului o să descoperiţi un material destul de interesant de studiat).

Toate materialele publicate în categoria MTPS conţin opiniile personale actuale şi fac parte din programul Mentorat Terapia Prin Scris.

Mare majoritate a concluziilor scrise aici se datorează experienţei de viaţă personale.

Opiniile personale mi le pot schimba şi îmi rezerv acest drept pentru simplul fapt că mai sunt, încă, în viaţă.

Mulţumesc pe această cale Universului şi celui care m-a îndemnat să-mi aştern gândurile şi experienţa în cuvinte şi să le fac publice.

Anunțuri

Comments on: "A doua sursă de venit online" (2)

  1. Am fost crescuți și învățati să avem diplome pentru munca depusă…dacă eram învățați să ne dezvoltăm talentele native, încurajați și susținuți altfel era entuziasmul și încrederea în noi..
    Succes deplin 🙂

    • Învăţul are şi dezvăţ. Dacă vrem să vedem şi altceva, atunci de ce să-i împingem pe cei de după noi să facă ceea ce ar trebui ca noi să facem?
      Cei care ar fi trebuit să ne îndrume erau prea preocupaţi de problemele lor ca să le (mai) vadă şi să le audă pe-ale noastre. 🙂
      Mulţam pentru urări Anca. În realitate suntem o echipă internaţională de freelanceri din Bulgaria, Albania, Rusia şi (bineînţeles) România. Lipseşte Italia… 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: