Primul meu jurnal online pe un CMS

Despre mine

 Un om obișnuit, cu calități și defecte. M-am născut în Moldova, partea care a rămas României. Acolo am stat până la 32 de ani. Studiile sunt medii, deocamdată.

Am decis să învăț toată viața. Uneori simt că sunt un fel de burete care absoarbe de toate. De câtva timp însă, am început să aleg, sunt lucruri care ni se potrivesc ca „cleiul de nucă la zidărie”. Acum învăț să merg „cu un picior la cer” și „altul pe pământ”. 

Gândesc. Poate prea mult. Ani de zile m-am comportat ca un iepure pe dinafară, deși modul meu de a mă mișca pe interior e similar cu al unei broaște țestoase.  Dacă sunt „impinsă” e posibil să devin acidă, e „umbra mea”. Ce e umbra? Cine a citit câte ceva de Carl Jung, înțelege.  Mi-am cunoscut umbra timp de 40 de ani. După, a trebuit să aleg între a fi o umbră și a fi eu însumi. Am ales să fiu eu cu umbra mea. Are și ea părțile ei bune.

Uneori sunt ca un fel de Gică-contra, atunci când argumentele lipsesc sau cele prezentate sunt de natură „de jure” și mai puțin „de facto”. Cred în aproape tot ceea ce fac și-mi aleg ceea ce fac, după plăcere și mai puțin pentru că „așa trebuie”.

Citesc.  Uneori mai și pun în practică cele citite.  Așa am învățat tare multe, contestând starea de fapt a unor lucruri și verificând în practică.

Cred în ceva, mai exact, în Dumnezeu. El are o altfel de imagine pentru mine, e peste tot și pretutindeni. Inclusiv în mine. L-am cunoscut din întâmplare. Sau poate că atunci mi-a fost dat. 

Ce-mi mai plac?

Muzica, pictura, lucrul de mână, filmele motivaționale, cărțile de autodezvoltare, S.F.-urile, plimbările pe jos, oamenii, natura, într-un cuvânt: Universul.

Sunt cu totul altceva decât ceea ce se înțelege prin „femeie de casă”. Îmi place mai mult să inventez mâncăruri decât să repet la infinit rețete tradiționale.

Lactovegetariană am devenit de câțiva ani buni, mai exact de când medicii s-au dovedit neputincioși față de alergiile mele și am refuzat să devin cobaiul lor. 

Alte amănunte?

Pentru cei care mai știu câte ceva despre astrologie: m-am născut în zodia „scorpion”, după zodiacul european, și sunt „capră”, după cel chinezesc.  

Căsătorită și sunt mulțumită de alegerea făcută. Este „imaginea mea din oglindă”, pentru cei care înțeleg ce înseamnă asta. Ce am considerat eu că am drept „defect”,  are „imaginea mea din oglindă” drept „calitate”.

Cred că e suficient, iar dacă pe parcurs se mai ivește ceva din ceea ce consider că trebuie știut, e posibil să mai adaug sau/și să mai modific câte ceva.

Vă mulțumesc frumos pentru vizită,

Monica

Comments on: "Despre mine" (17)

  1. […] această referinţă pe care o dau acum ca exemplu, forţa brandului Monica Stănescu, va creşte. Desigur, e puţin, dar în timp, va cântări. Dacă avem în vedere faptul că sunt […]

  2. Ştii ce nu ştii tu despre mine, dragă Monica?
    Nu ştii că eu iubesc alteritatea.
    Şi nu-mi vine să cred că nu ştii că deşi eu accept criticile oricui, îmi apăr cu cerbicie punctul meu de vedere. OK? 🙂
    HUG!

    • Ceri părerile celorlalți, mai vine omul și spune ce gândește/simte și tu spui că e critică. E doar un punct de vedere și atât.
      Știi ce e fain? Mie îmi lipsește în totalitate nevoia de a-mi apăra ceva…
      Deci, OK!
      Uite, îți fac un cadou… 😉

      • Mulţumesc frumos. 🙂

        Cînd aveam vreo opt ani, tata mi-a explicat cum este cu mimetismul: s-a oprit pe stradă, şi a început să se uite în sus. Bineînţeles, asta am făcut şi eu. În jurul nostru, s-au oprit sumedenie de oameni, care au început să privească insistent, în sus. Către ce? Nimeni nu ştia că tata tocmai îmi explicase de ce cred unii, că omul se trage din maimuţă. 🙂

        O zi minunată îţi urez, cu drag!

      • of, Tiberiu… eu pot să-ți scriu doar concluziile le care am ajuns. Ieși din cutia numită „familia personală” căci îl limitezi pe Dumnezeu…
        Societatea umană funcționează pe cicluri, în general sunt de 40 de ani, ca ani. Cam atâți ani sunt necesari pentru a sparge anumite tipare, sisteme de credințe, cu care am fost învățați. Noi singuri ne alegem viața, părinții, societatea, situațiile, cu mult înainte de a ne naște. Acest lucru, reîncarnarea, a fost scos din Vechiul Testament… în fine…
        La 8 ani erai mare, deja! Pe măsură ce creștem fizic, „înghețăm” în realitatea asta fizică, ne scadem frecvența conștiinței, adormim. Un copil este un dar divin! Dar ca să poată trăi în lumea asta fizică „absoarbe”, adoptă, credințe, atitudini, puncte de vedere ale realității fizice în care a ales să se nașcă. El știe intuitiv că doar așa poate supraviețui… imitându-i pe ceilalți. Așa se realizează un fel de punte de comunicare prin care primim și îndoielile, fricile, eșecurile, etc. Mulți oameni își închipuie că aceste probleme se pot impune doar cu forța fizică… ei bine „emoția” e muuuult mai periculoasă.
        Până la 40 de ani copilărim, Tiberiu… abia după putem să ne formăm cât de cât o percepție cu adevărat personală despre viață.
        Există o singură cheie care deschide „porțile nevăzute”. E vorba de dragostea necondiționată, Tiberiu… este exact ce a făcut Eliade. Ca el, mulți, mulți alții… Odată deschisă această ușă e imposibil să te mai întorci înapoi în totalitate. 🙂
        Atunci când un om realizează că a făcut o prostie, are mai multe posibilități. Ca de exemplu: uită, dar imposibil să se ierte, continuând să-și deșire viața „ca pe un peron”, se căiește și se mulțumește cu atât sau… trece peste. Bodhisatva sunt cei care au ales ultimul drum.
        Mă opresc aici… deja am spus destul de multe…
        O zi faină, Tiberiu!

      • Cred că un coment de-al meu, s-a rătăcit la spam. Vrei să verifici?
        Mulţumesc. 🙂

      • da, să trăiți!

  3. La Mulţi ani, dragă Monica! Un an nou numai cu bucurii şi cu împliniri! 🙂

    • așaaa… deci, da. Eu îți doresc… ce-mi doresc mie. M-am gândit la sănătate, bunăstare, fericire, iubire, excursii și prin alte locuri, multe…
      O îmbrățișare caaaaaaldăăăăă, așa ca sufletul dumitale! 🙂

  4. …Pe dinafara iepure si in interior broasca testoasa…Imi place cum te-ai descris. Vointa ,curajul de a iesi din dependenta este important.Este important sa-ti asumi momentul.Te admir !

  5. Bine te-am găsit!
    Îmi place blogul tău pentru că respiră o mare sensibilitate exprimată cu francheţe şi îmi place că sub aparenţa de fiinţă fragilă se găseşte un om puternic, principial şi hotărît să trăiască frumos învăţîndu-i şi pe alţi oameni că viaţa este mult mai mult decît o carieră oarecare!

    • Bine ai venit, domnule Orasanu.
      Tot ce fac e să îndemn oamenii să gândească, să-și aleagă singuri principiile după care să se ghideze. O carieră îți poate asigura doar supraviețuirea, pe când viața ți-o faci tu, așa cum crezi de cuviință. Deși sunt pe departe o fire religioasă, am înțeles ce a însemnat un îndemn străvechi: „crește-ți și vă înmulțiți”. La minte, domnule Orasanu, la minte… căci doar cine are ceva de dat își poate îndeplini rolul de părinte, de soț/soție și de membru al acestei mari societăți, umanitatea.
      Mie îmi este de ajuns să citească oamenii cele ce scriu. Cred că cele scrise de mine se potrivesc și pentru părinți și pentru copii. Calea celor care „au principii” este o cale destul de grea și mi-am asumat foarte multe riscuri. Acum, ca să pot face loc și la altceva în viața mea, trebuie să împart ce-am adunat și s-au adunat destule…

  6. Bine te-am gasit, scorpionule (si eu tot scorpion sunt, asa ca… incantata). 🙂 Acum, ca am facut cunostinta, sper sa ne mai citim, da?

  7. Bună.
    Nu reuşesc să descarc cartea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: