O mână întinsă

   

•      Trei ore… Când au trecut? Da, am trecut trei ore, cel puțin așa arată ceasul de pe monitorul laptopului.

Cineva vroia să stea de vorbă cu mine. Senzația pe care o aveam era asemănătoare cu un strigăt. Ce să fac? Încep să mă pregătesc…

Mă pregătesc, căci uneori am mai greșit. Ce înseamnă pregătit? Pentru trup: să am măcar 10 ore de la ultima masă. Stomacul plin mă incomodează. Pentru suflet: sunt liniștită, respir adânc de câteva ori, timp de câteva minute. Pentru minte: îmi las toate problemele personale de-o parte. Îmi golesc capul de gânduri.

Abia atunci, când am făcut toate astea, sunt pregătită. Uneori mai dau și rateuri… Asta e!

Azi noapte am stat de vorbă cu un suflet. Puțină lume știe ce e aia predanie sau confesiune și, mai ales, o conștientizează ce este cu adevărat.

Încerc să scriu în continuare câteva lucruri pe care le-am învățat de-a lungul timpului.

Atunci când stai de vorbă cu cineva, se deschide un canal energetic între cele două persoane. M-am învățat să fac eu primul pas, căci altfel omul se va deschide doar un pic, lăsând doar o parte din energie să circule. De obicei, se mulțumește doar să ia din ceea ce are nevoie. Dacă omul vrea să stea de vorbă cu tine, atunci îl faci să te asculte. Sună a comportament egoist? Pentru cine e învățat doar să ia, da, este. Odată canalul deschis, începe să se petreacă schimbul.

Cum îl simt eu? Intru intr-un fel de dilatare a spațiului din jurul meu. Tot ce se află în jur se schimbă. Imaginile obiectelor încep să se miște, aerul devine și el lichid. Atunci, abia atunci, când simt, văd, devin conștientă că schimbul începe să se realizeze. Aurele se întrepătrund. Uneori acest lucru se realizează mai greu, altădată mai repede, altădată deloc. Depinde de cât vrea omul să se deschidă.

Aseară am avut surpriza să constat că acest canal energetic, de care vorbesc, s-a deschis aproape imediat, doar după câteva minute. Mi se părea destul de greu de crezut, așa că am continuat cu confesiunea. Când am început să mă clatin în fața tastaturii, m-am oprit… Am început să ascult și să răspund.

Sufletul era dornic, însetat de cunoaștere. Mi-a pus câteva întrebări din diverse domenii, în special în domeniul cunoștințelor esoterice. Știu doar câteva lucruri, pot împărtăși doar ceea ce am experimentat și a dat rezultate. Am să scriu în continuare o parte din întrebări și răspunsuri.

• De ce în prezența unor persoane mă doare capul sau/și stomacul?
• Te doare capul pentru că persoana din fața ta „te citește”. Îți citește mintea. Te poate controla citindu-ți gândurile. O astfel de persoană te poate poate șantaja foarte ușor emoțional. De cele mai multe ori, șantajul se face în interes propriu, mai puțin al tău. Despre stomac? Ar trebui să-ți dau câteva materiale să citești. Acum însă, ai nevoie mai mult de liniște decât de alte informații. De la nivelul stomacului pleacă coarda de argint. Așa i se spune… Coarda de argint este tot un fel de canal energetic. Din cele ce știu, mamele se leagă de copii cu astfel de corzi. Pare destul de șocant, dar mamele fac foarte mult rău propriilor copii. Îi seacă de energie, atât pe ei, cât și pe urmași. E unul din motivele care m-au făcut să cred că cele mai mari tâmpenii le faci din prea multă dragoste!
• Și cum să evit?
• De ce trebuie să eviți? E lecția ta! Orice război amânat, duce câștig de parte adversarului. Am citit pe undeva asta și este un mare adevăr. Poți duce un altfel de război… cu liniște. Ce poți să faci? În loc să te uiți direct în ochii omului, te uiți ori la bărbie, ori în locul numit „cel de-al treilea ochi”. Asta, ca să eviți uitatul pe pereți…
• Mda… Am fost o fire egoistă. Acum m-am schimbat. Vreau să mă schimb!
• Adică? Cum erai înainte?
• Eram foarte violentă și ripostam verbal imediat.
• Și ce e anormal în asta?
• Încă mai ripostez la violență. Ce pot face?
• Da, înțeleg. La violență, dădeai violență. Ai ținut vreodată post?
• Păi… Puțin și rar. Are importanță postul, căci consum puțină carne.
• Postul e un fel de dietă a trupului. Prin post, ajuți energia să ia o altă direcție.
• Adică, din negativ se trasformă în pozitiv?
• Treci dincolo de noțiunile elementare cu care am fost învățați cu toții! Energia este și atât!
• Cum adică? Ea este și atât?
• Da! Modul în care o ghidăm noi face ca ea să se manifeste în mod diferit. Dacă îți limitezi viața doar la papa, nani, sex, atunci e îndrumată în jos, spre pământ. Ai ținut vreo zi din viața ta doar post cu apă?
• Cum adică să beau doar apă? Păi dacă sar peste micul dejun, toată ziua mi-s o legumă…
• Vezi? Vezi cum te limitezi? De unde vrei să știi mai multe despre tine dacă imediat te gândești la ce se va întâmpla „după”? Încearcă!
• Și cum să fac asta?
• În ziua când te hotărăști să ții post, caută să eviți consumul de energie fizică. Pune-ți mintea să lucre, să se ocupe cu altceva. Citește, ascultă muzică, orice CARE ÎȚI FACE PLĂCERE! Ce se petrece după? Aia aștept să-mi spui tu… Eu știu doar ce fac eu, care îmi sunt reacțiile mele. Tu, poate tu ai altfel de simptome. 🙂
• Auzi… Câți ani ai?
• Eu? Anul ăsta fac 45.
• Cuuuuum? Păi arăți de 30, 35 maxim….
• Hmmm… M-am schimbat mult față de cum eram înainte. Mi-am dat seama că sunt (încă) un copil din multe puncte de vedere. Mi-am deschis ochii mari și am ales să învăț cât mai trăiesc în lumea asta! Pe măsură ce mai adaug câte ceva, mai dau din ceea ce am învățat. Atunci când te hotărăști să apuci pe alt drum, ori o faci ori o lași baltă… Eventual generațiilor viitoare. Mi-a luat ceva timp să mă mișc în altă direcție decât cea pe care pornisem. Am irosit ani fără rost. Tu faci ce vrei cu viața ta, cu timpul tău. E averea ta, îți aparține! Tot ce pot face e să-ți spun pașii pe care i-am făcut eu. Știu că sunt o mulțime de cărți scrise pe tema asta. Ești liberă să alegi: ori îți limitezi viața doar la citit, ori pui în practică ceea ce ți se potrivește. E doar un pas spre a afla cine ești! Dar vrei?
• Da, vreau.
• Atunci știi ce ai de făcut. Ți-am spus doar câteva lucruri pe care poți să le faci. Sunt lucruri simple, care s-au știut de mulți ani și-au fost uitate.
• Deci, ce să fac când persoana din față mă provoacă?
• Păi… Aici am greșit eu de foarte multe ori în viață. ȚI SE PARE CĂ E VIOLENȚĂ! Mintea îți traduce asta ca fiind „violență”. Îți pot spune ce fac eu… Și pe mine m-a învățat altcineva. Repet un cuvânt în minte de câteva ori. Acel cuvânt e AMIN sau AUM. Cum preferi…
• Amin. 🙂
• Respiri adânc și zici AMIN, o dată, de două ori, de zeci de ori. Ca să-ți fie mai ușor, gândește-te că CEL DIN FAȚA TA EȘTI TU.
• Și ce se întâmplă după?
• Asta tu să-mi zici. 🙂 Îți dau o adresă, să te uiți la un film. E târziu și mintea are nevoie și de relaxare. E un altfel de răspuns la o întrebare pe care eviți să mi-o pui. Din film ai să vezi cum se nasc copii talentați.
• Mulțumesc pentru discuție! La început eram tare speriată, acum m-am liniștit. 🙂
• Liniște? Da, dau liniște. Dau doar din ceea ce-mi aparține, din timpul meu și din ceea ce am învățat practic. Înțelegi cum se realizează schimbul de energie? Distanța este absolut irelevantă… Sunt omul de lângă tine și atât. Gata. Mai vorbim și altădată. Noapte bună!
• Noapte bună! 🙂

Mă ridic de pe scaun. Zâmbesc, chiar dacă sunt un pic obosită. Oboseala e doar în mintea mea. A venit gândul oboselii doar după ce am văzut cât e ceasul. Zâmbesc, căci mi-am adus aminte de film. Am auzit muzica plutind în aer… Cum poți să dai un răspuns la o întrebare auzită doar cu sufletul?

Îți place muzica? Atunci ascultă… 🙂

O mică completare. Desenul îmi aparține. E făcut tot dintr-o joacă…

Primul pas

 Mai dai cu capul, mai cazi, te mai vaiți… că asta-i viața! Ai căzut! Ei și? Ce ai de gând să faci? Rămâi jos sau cauți răspunsuri la „de ce”-uri?

Ai succes? Ce ai de gând să faci? Îl ții doar pentru tine? Zgârcitule… 🙂

Când vezi că undeva iese cu minus/plus, atunci gândești. Cheltuială prea mare/mic? Să vedem… la limită! Boooonn! Trecem mai departe! Ai un venit prea mic/mare? Să vedem… cred că aici e buba! Dacă dai, unde dai? Dacă iei, de unde ei? Și cât? Multe am învățat de la un caiet, un simplu caiet de cheltuieli!

E uimitor cum se pot transforma învățăturile de la caietul de cheltuieli în altceva, în viața de zi cu zi.

Citesc o mulțime de povestiri lacrimogene despre tot felul de exemple de bogătași/săraci nenorociți în „dragostili lor”. Parcă retrăiesc perioada din adolescență când se bocea în grup în sălile de cinema la filmele indiene. Apoi au apărut serialele care au atras o mulțime de adoratori. După 89 erau pline tarabele cu cărți scrise de Sandra Brown. Și ce vânzare mai aveau!

Acum, pe net, găsesc „modificarea schimbării”! 🙂

Dacă ești un erudit și te-ai încruntat la pleonasmul scris mai sus, mai bine oprește-te cu cititul aici. Du-te pe alte bloguri, fă ce vrei! Ești liber! Dar dacă te apuci să faci o analiză gramaticală a aparențelor, atunci ai dat de belea. M-am născut ca „prieten universal”. Psihic, sunt numărul 6. În ultimul timp mi-am descoperit un alt amic, pe numărul 9. E umbra. 🙂

Deci, ce citesc pe net? Povești pline de sfaturi și îndrumări despre cum să-ți faci viața mai „roz”. Filme motivaționale care-ți storc lacrimi și-ți arată eroii trecând ca trenul prin evenimente. Întotdeauna, dar întotdeauna, filmul se sfârșește cu un happy-end și mai lacrimogen!

În toate poveștile astea sunt două tabere care se bat cap în cap. Parcă aș asista la o partidă de șah.

Te-ai întrebat oare ce gândesc piesele de șah? Eu da… Ceva trebuia să fac în privința asta. Cum poți să știi mai bine decât din linia întâi? 

De câțiva ani studiez pe cont propriu „piața”. Înainte vedeam ca chinezu, pieziș. Ori pe stânga, ori pe dreapta, rar de tot pi șentru! Mă uimește (scriu asta ca să evit cuvântul „greață” și ce urmează după ce simți așa ceva) cinismul unor oameni. Părinții se plâng de comportamentul copiilor. Copii arată cu degetul spre părinți, spre sistemul de învățământ, spre cer acolo unde se crede că locuiește Doamne-Doamne. Se arată oriunde e mai comod. Am făcut și eu asta, deci traseul mi-e cunoscut. Și? Se schimbă ceva în viață cu asta? Mă îndoiesc! Vrei să schimbi ceva în viață? Atunci, fă primul pas spre tine!

Primul pas spre cunoaștere a fost autocunoașterea!

Mi-am zis așa! Dacă tot suntem făcuți după chipul și asemănarea Lui, atunci să văd și eu ce sunt în stare să creez. Am câteva notițe prin online, cu exemplele întâlnite. Am scris și-o carte. M-am studiat pe mine, studiind piesele de șah. Piesele, cu timpul, s-au schimbat. Asta înseamnă că EU M-AM SCHIMBAT! Trec dincolo de ideea de rău sau bine. Mi-a devenit străină. Devin brusc atentă doar când acul balanței se înclină într-o parte sau alta. Atunci mă trezesc iar că sunt într-un infern. Și acum sunt într-unul, de bună voie de data asta. 

O vreme am crezut că am doar trup. Aia vedeam, aia credeam!

Așa că, o vreme, m-am ocupat de nevoile trupului. Apoi am descoperit că trupul ăla mai are și suflet. O perioadă m-am ocupat și de el. Și perioada asta a fost scurtă, căci lucrurile astea sunt tare scumpe.

Despre minte? Abia după ce-am început să văd pi șentru mi-am dat seama că trebuie să fac ceva și în domeniul ăsta. Printre altele, cu asta mă ocup acum. Îmi pun mintea la lucru!

Toată lumea are un trup, un suflet și o minte. Mai sunt și altele dar mă opresc aici cu detaliile. Sunt suficiente.

Dacă vrei puteri pentru trup, atunci îți pui trupul să lucreze. Dacă vrei puteri pentru suflet, atunci pune-l pe el să lucre. De vrei minte, atunci pune-o la gimnastică și pe ea.

Eu am greșit amarnic când m-am ocupat de ele pe bucățele. Căci ele funcționează ca un TOT. Sunt unul și același lucru, cu forme diferite de manifestare.

Oamenii sunt o resursă imensă de informație. Las loc și la articole viitoare pe această temă, a resurselor umane.