Atingerea

     Atunci când locuieşti într-o comunitate, ai aceleaşi datorii şi obligaţii la fel ca toţi ceilalţi. Depinde doar de tine din ce comunitate vrei să faci      parte…

Am ales o altă lume. E lumea Atingerii…

 Uneori, când citeşti, simţi Atingerea. E destul de dificil de scris în cuvinte, doar simţi şi atât. E ca o vibraţie interioară. Sună. Asculţi. Sunt oameni dincolo de cuvintele scrise. Pe măsură ce citeşti din ce în ce mai mult, începi să descoperi diferenţele, direcţia pe care o dau ei, oamenii, acelei vibraţii, acelei Atingeri.

Începi să înţelegi din ce în ce mai mult. Devii conştient de ceea ce eşti. Odată cu conştientizarea, realizezi că:

Lucrurile pe care le iubeşti cel mai puţin, ai cea mai mare nevoie de ele. Lucrurile pe care le iubeşti cel mai mult, ai cea mai mică nevoie de ele!

Sună ca o teoremă. O accepţi ca atare sau poţi să o refuzi. Eşti liber să crezi ce vrei. Ai timp suficient la dispoziţie. Cam cât ţine drumul dintre naşterea şi moartea unui corp fizic.

Când scriu “lucruri” mă refer la orice formă materializată. Orice. Poate fi vorba despre o persoană sau un obiect oarecare… Sau o idee, ori un vis.

M-am aşezat de dimineaţă în faţa laptopului. Ceva mă oprea să intru pe net. Mă uitam la monitor, incapabilă să pun mâna pe tastatură.

Mi-am adus aminte ce am făcut în timpul pauzei forţate de lucru cu calculatorul. În perioada când am stat, am apelat din nou la marker şi un caiet studenţesc. În dimineaţa asta, am simţit din nou impulsul de a scrie pe caiet . L-am deschis şi… cuvintele au început să curgă. Uneori, mă opream şi mă uitam la laptop.

• De ce te-ai oprit? Cu ce te-am supărat?
• Hmmm… Am devenit o extensie de-a ta. Atunci când depăşeşti nişte limite, ca orice extensie, te atenţionez. Mă defectez!
• Păi,, cum adică, am depăşit limitele? Poţi să fii mai explicit?
• Da, pot. Limitele sunt şi aparţin unui teren neutru dintre “a da” şi “a lua”. Când te apropii prea tare de oricare dintre aceste limite, atunci eşti atenţionat.
• Şi care e limita de care m-am apropiat?
• A DA. Dăruieşti. Mai ai multe de învăţat în privinţa discernământului. Risipeşti fără măsură. Te risipeşti în tot felul de activităţi care au devenit ca un fel de automatisme. Rezultatul e la fel ca şi efortul depus: împrăştiat.
• Da, aşa e. Ai dreptate să mă cerţi. Şi ce pot face?
• Atunci când te-ai hotărât să mergi pe un drum, mergi tot înainte. Ai ritmul tău. Decât să te critice alţii, mai bine fii propriul tău critic. Fii mai atentă cu ceea ce ai şi la cât poţi.Atingerea se poate face şi altfel decât să-ţi risipeşti timpul. Ai multe moduri de ales dintre formele de manifestare ale Atingerii.
• E vorba cumva de vreo Atingere personalizată?
• Se poate spune şi aşa. Atunci când ai de ales, alege corect, echilibrat. Ai o avere cu adevărat personală. Ea cuprinde multe în ea, printre care şi experienţa de viaţă. O astfel de alegere, înţeleaptă, te face să treci dincolo de un prag, la un alt nivel de înţelegere.
• Ştiu… Şi acum zâmbesc amintindu-mi de perioada când mă uitam în oglindă, să văd cine e persoana pe care o văd. M-a cam durut când te-ai oprit…
• Fii mai exactă! Ce te-a durut de fapt?
• Erau o mulţime de cărţi…
• Da, multe. Ai avut vreo ordine în biblioteca ta?
• Păi… prea puţină. Sunt cam împrăştiată.
• Atunci ştii ce ai de făcut!
• Cred că da…
• Doar crezi sau ştii?
• Ştiu! Acum ştiu şi cum se face ordinea.
• Altceva? Ce te mai doare?
• Fotografiile. Eram amintiri frumoase.
• Trăieşti DIN amintiri sau ÎŢI FACI tot timpul altele?
• E o întrebare cam grea. ÎMI FAC!
• Deci… ştii ce să faci în continuare.
• Da.
• Era lecţia ta. Repet: A TA!
• Da. Şi eu care credeam că oamenii sunt toţi la fel!
• Sunt. Depinde doar de ce alege fiecare. Fiecare a venit aici ca să înveţe. Fiecare!
• E vorba despre lecţiile de viaţă?
• E mult mai mult de spus aici. Vei primi informaţii doar după ce vei fi capabilă să le înţelegi şi să le asimilezi.
• Poţi să-mi spui care îmi mai sunt lecţiile de învăţat? E vorba, cumva, despre lecţiile karmice? Am dat peste aşa ceva cu puţin timp în urmă…
• Orice informaţie la care ajungi, are un rost. Îţi este dată cu un rost. Ce vrei să mai ştii?
• Oamenii… de ce se pierde Atingerea în general?
• Depinde de alegerile pe care le face fiecare. Se ataşează de lucruri, persoane, idei, etc. Ataşările sunt echivalente cu greutăţile de la un balon. Rostul lor e doar să te menţină la o linie de plutire doar pentru o perioadă! E doar o linie virtuală!
• Adică, depinde de cine şi ce anume îţi alegi să depinzi.
• Se poate spune şi aşa. Alegerea făcută cu înţelepciune e o adevărată artă!
• Am probleme cu înţelegerea. Unele lucruri le înţeleg imediat, cu altele am mari dificultăţi.
• Şi? Frumuseţea Creaţiei constă tocmai în aceste mici diferenţe! De multe ori, dificultatea învăţării vine din lene sau din lipsa nevoii. Sau prea multă mândrie…
• Da, întradevăr, aşa este. Dacă mă prinde lenea e jale. Am trecut de pragul mândriei. Mai greu, dar am trecut. Vroiam să ştiu mai multe despre ataşamente. Se poate?
• Da.
• Cum apar ele?
• Odată cu creşterea fizică, apar în om şi lucruri mai puţin vizibile cum ar fi ideile preconcepute. Omul crede în ele. Credinţa e un factor foarte important pentru a materializarea ideilor. Consideră că tot ce au la un moment dat, le aparţine. Am mai vorbit despre asta…
• Da. Dar am senzaţia că râzi de mine uneori… ca acum.
• Te gândeai la ceva. Spune la ce anume.
• Mă gândeam să scriu despre anumite lucruri. Atunci când sunt în poziţia de observator, mă atrag nişte amănunte.
• Şi ce te opreşte să scrii?
• Păi subiectul e de-a dreptul comic! Îmi vine să râd de banalitatea lui…
• D-aia am râs! Ceea ce pare a fi o banalitate, DOAR PARE! Te-au ajutat de-a lungul timpului observaţiile făcute?
• Da. Atunci… pot fi de folos şi altcuiva?
• Se poate şi asta. Orice e posibil. Hai! La treabă!
• Mulţumesc!

Mâna îmi scria în continuare. Era imposibil să o opresc. Sau poate că era posibil… DAR VROIAM ?

Vorbeam cu cineva invizibil. Cu coada ochiului mă uitam la laptopul deschis. Intru mai târziu pe net, doar după ce termin de scris. Acum vorbesc cu Cineva. E lipsă de respect să-l ignor. Acel Cineva poate fi oricine. Poate fi laptopul. Poate Dumnezeu. Poate vorbeam eu cu mine. Sau eu cu tine…

Asta tu decizi.

Scrisoare Către Un Prieten

 Noțiunea de prieten e destul de vagă pentru majoritatea sufletelor, iar o exprimare scrisă sau vorbită lungă ( scrisă sau vorbită), duce de cele mai multe ori, la pierderea mesajului. O exprimare greoaie, redundantă, „deraiază” mintea umană.

Experiența de a fi un elev destul de bun doar la anumite materii, mi-a ridicat destul de multe semne de întrebare. Mi-au trebuit mulți ani să înțeleg de ce și, mai ales, de rolul jucat de profesor. Concluzia la care am ajuns e una destul de cunoscută pentru cei care și-au ales meserii legate de „predanie”.

Mintea umană, indiferent de vârstă, acordă atenție unui subiect maximum 15 minute. Apoi, volumul de informație depășește limita atenției și începe disiparea. Pentru cei care s-au jucat cu acuarele e mult mai ușor de înțeles,. este modul în care o pensulă se spală în apă.

Există o multitudine de citate din Biblie care au fost disecate de-a lungul timpului. Așa le mai place oamenilor să complice lucrurile! E cu neputință să fii prooroc în țara ta! E cu neputință și o risipă de timp din partea ta să vorbești despre unele lucruri, cum ar fi reîncarnarea, cu astfel de persoane care refuză să creadă așa ceva. Pentru ei, Ținutul Umbrelor, „Infernul”, ține mai mult de science fiction.

După „deschidere” am văzut și m-am văzut „Acasă”. Filmul „Nosso Lar” descrie oarecum asemănător ce înseamnă „Acasă”.

Lumea de acolo seamănă mult cu cele descrise. Este frumos să-ți revezi imaginile trăite, văzute și simțite, puse într-o ecranizare cinematografică.

Scenariul din film a fost un mesaj trimis de un suflet care trăiește în oraș. Ei bine, mai există familii care au ales să trăiască în afara zidurilor. Chiar dacă timpul trece altfel decât în lumea fizică, totuși el are o valoare și acolo. Datorită numărului foarte mare de suflete, zidurile au devenit insuficiente, ca și locurile de cazare. În momente de supraaglomerare se adună, se discută și se iau măsuri. Metodele de guvernare sunt altele decât cele de pe Pământ. Diferența e că acolo se iau deciziile având în vedere toți locuitorii!

Sunt suflete care și-au terminat numărul de reîncarnări și totuși se reîntorc. E cu totul altceva decît acel „sacrificiu de sine” mult discutat și ridicat în slăvi de modul de gândire, acționare, a multor oameni.

Există suflete care duc „vieți paralele”. Și-au ales un corp, o țară, o situație familială corespunzătoare și absolut necesară dezvoltării într-o anumită direcție. Această direcție a fost stabilită încă înainte de reîncarnare. De ce? Pentru că nevoile de sus sunt asemănătoare cu cele de jos. Multe suflete stau în Ținutul Umbrelor din cauza ignoranței.  Am să descriu mai încolo acest ținut…

Experiența „oglinzii” a fost destul de șocantă. Atunci cînd îți vezi imaginea mișcându-se altfel decît te miști tu, trupul e oarecum asemănător cu cel cu care te-ai născut și totuși atît de diferit! A fost și este o experiență frumoasă, cel puțin pentru mine. Am crezut că toți oamenii pot avea parte de astfel de experiențe… DAR VOR?

Tot timpul gîndim, tot timpul luăm decizii. Marea majoritate se gândesc doar la CUM SĂ O DUCĂ EI MAI BINE. Ei bine, am luat o altfel de cale…

Atunci cînd iei o decizie și acționezi ca atare, să pui pe răboj și pe cei care sunt afectați de decizie, sufletele lor, părerile lor, situațiile momentane. Asta înseamnă să te pui și pe tine pe cîntar. A te elimina pe tine e o greșeală. A te pune doar pe tine din nou e o greșeală.

Peste un număr de ani ajungi să constați că te-ai atașat de anumite lucruri. Atașamentele te aduc în situația de a executa lucruri care ție însuți îți displac să le faci. Vrei câteva exemple? Mi-ar lua mult timp… și totuși încerc să o fac. E vorba de funcționarea „creierului abdominal”, plăcerile pe care ți le oferă.

Fiindcă vorbeam tot de gând-acțiune, uneori elimini de pe cântar anumite suflete care au apărut în viața ta în astfel de momente. TU le-ai chemat la tine, ori ca să înveți ceva de la ele sau să-i înveți tu ceva. Totul se întîmplă cu un rost!

În lumea fizică lupta pentru putere este predominantă. Uneori, acest mod de comportament primitiv mă fac să-mi fie și rușine că m-am născut sub această formă…Câți oameni sunt capabili să ia decizii gândindu-se și la cei din jur? Atitudinea de leader, imaginea exterioară, se poate construi doar după ani de zile de educație și practică. Sunt absolut necesare amîndouă pentru a obține rezultate remarcabile de SUCCES.

Ținutul Umbrelor? Am cerut să fiu dusă și acolo… Ce-am văzut? Confetti, mașini ruginite, mormane de lucruri inutile. M-am uitat și la locuitorii de acolo. Le-am văzut ochii…

Să-ți explic ce înseamnă pentru mine „a vedea”, indiferent de lumea în care sunt. O fac cu măsură. Uneori devine periculoasă intensitatea cu care primești simțurile, emoțiile, altcuiva. Urmarea e că trupul tău de pe Pămînt începe să rezoneze și să simtă aceleași pofte și dorințe.

Mai am mult de învățat și despre dorințe. Încerc deocamdată să păstrez un echilibru între lumi. Sunt mult mai multe decât cele trei discutate aici. În cea de a patra am avut o vizită scurtă. Cauzal-ul există… E o lume a culorilor, fără formă fixă. Acolo am primit un mesaj… e vorba despre cele 10 porunci. Citește-le cu atenție!

Închei aici, deocamdată. S-au terminat cele 15 minute…